Era
odată un trandafir roșu aprins, iubit de Dumnezeu și plin de dragoste și
bucurie.
Un trandafir închis, care avea o teamă mare - îi era frică să se deschidă și să înflorească.
Credea că dacă se va dezveli și le va îngădui petalelor să se desprindă din strânsoare, el va deveni mai vulnerabil și mai fragil.
Simțea că dacă va îndrăzni să se deschidă, i se va dezgoli inima și toată lumea va putea să lovească în diamantul ascuns al sufletului său.
Dar pentru că-l iubea atât de mult și nu voia să-l lase să trăiască neîmplinit, Cel de Sus a trimis într-o zi furtună mare asupra lui și l-a îndoit și l-a culcat cu totul la pământ.
Și pentru a putea să se ridice, trandafirul roșu și-a desfăcut petală cu petală și s-a împins încet, încet cu ajutorul lor, în sus.
Dumnezeu, fericit, a trimis asupra lui toată lumina și iubirea Sa, iar diamantul dezgolit din sufletul florii a început să strălucească cu putere și recunoștință către Cer și peste tot în jurul lui...
Puterea strălucirii lui era de mii și mii de ori mai mare decât frica de înflorire și trandafirul a învățat să mulțumească, să aibă încredere și.... să fie...
Mulțumesc, Doamne, pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu