duminică, 20 decembrie 2015

Într-o seară am învățat să prețuim tăcerile dintre noi

Să stăm degeaba cu folos...

Să respirăm acelaşi aer doar iubindu-ne.

Era seara când am învățat să nu mai obosim Universul cu larma însuflețirilor noastre.

O seară ca oricare alta: albastră, senină şi cu stele...

Şi cu mii de luminițe în ochi.

Luminițe care ne-au îmbrăcat chipurile cu zâmbete, iar sufletele cu vise despre iubire...

Într-o seară am învățat să punem preț... pe lumina din noi...

Şi-aşa am luminat toți întunericii minților noastre prea obosite de frici şi gânduri...

Noapte bună, iubire!

Dimineață agale...

E dimineață!

Dimineața sunt leneşă.

Nu-mi place să mă grăbesc să mă dau jos din pat.

Mai las visele să umble prin mine.

Mă mai las pe mine să mă plimb printre ele.

Nu le aduc, nu mă caut... nu le caut... le las doar să fie...

Ce zici? 

Că şi ele, visele, mă caută pe mine?

Nuuuuuu.... Căutătorul sunt mereu şi de fiecare dată "eu" - acel " eu" care mă transform în vise spre a mă regăsi.

Şi mă regăsesc de fiecare dată în altă parte decât m-am lăsat ultima oară...

De fiece dată paaaarc-aş un pic... mai sus...

O zi minunată să ai! Şi tu...Un alt "tu" sau un alt "eu", care te iubeşte...

Bunătatea e subevaluată și prost înțeleasă

Una din dilemele vieții e cum să faci în așa fel încât să rămâi bun fără a fi luat de fraier.
Odată ce ești bun și îngăduitor toți cei din jur au impresia că pot căra în tine pumnii angoaselor, frustrărilor, ironiilor, răutăților, îngâmfării și orgoliilor pentru că au falsa impresie că acel care e bun poate duce la nesfârșit totul, fără să crâcnească.
Spitalele sunt pline de bonomi.
De oameni care n-au învățat niciodată să spună NU, sau n-au înțeles că prea multă delicatețe le afectează sănătatea, uneori, iremediabil.
Așa că ar fi bine să înțelegem cu toții, că bunătatea nu înseamnă că un om poate duce oricât, oricum și în orice circumstanțe.
Pentru că la un moment dat, bunătatea lui se poate umple de amărăciunea noastră.

Vrei, nu vrei… totul ține de EGO și toate au legătură cu EGO…

Poți sta într-un ocean de iubire și să nu ai parte de ea. Poți să te simți singur și izolat, deși te afli într-o mare de oameni…

Cine e vinovat că iubirea nu curge prin tine în afară de tine? 


Cine e responsabil că ți-ai baricadat sufletul așa încât nicio picătură de dragoste să n-ajungă până la inima ta? Cine e vinovat de fuga ta de oameni?

DOAR TU!


Tu și frica ta de a nu fi rănit.


Trăiești cu percepția că lumea toată se comportă pe dos ca să-ți facă rău ție. Dar lumea n-are nimic cu percepția ta referitoare la ea. Tot ce vrea lumea e să-și faca bine sieși, nu rău ție.


Deci toate percepțiile tale țin de EGO-ul tău, nu al altuia, de teama lui aproape organică de a nu fi rănit și lezat în amorul propriu.


Inima e făcută pentru iubire. Viața e făcută să fie trăită.

E drept că dacă lași un vapor în port el nu va păți niciodată nimic rău şi nu va fi avariat, dar nici nu va îndeplini menirea pentru care a fost costruit.

Rostul lui e să călătorească și să spargă valurile oceanelor și mărilor Pământului, către noi și noi orizonturi... înspre nemurire.


Unde ești, iubire?

Unde zici
Că locuieşti, iubire?
Pe cărarea ce se întinde
Sub tălpile inimii mele-i pustiu.
Norii dezamăgirilor
Sărută fructele aşteptărilor sterpe...
Cu nesaț.
Pe unde-ți place
Să călătoreşti, iubire?
Şi de ce mă laşi mereu
Cu un suflet în urmă
De talpa ta?


Odă nemuririi

Ți-e greu să crezi
Că lumea nu există
Şi totul e un joc
Necontenit.
Că nu e trist
Şi nici tu nu eşti tristă,
Că iarna-i primăvară-n
Asfințit.
Ți-e dor să crezi
Că totul nu-i părere
Că e ceva mereu
Tot inedit.
Dar viața nu-i decât
O adiere
Ce duce într-un loc
Nestăvilit,
De niciun gând,
Lipsit de vreo părere
Adânc, înalt
Şi fără de ...
sfârşit...

www.card-photo.com

Despre fericire...

Cât de fericit sau de nefericit ești?

Având în vedere că discutăm despre cantitate, fie ea și de fericire, înseamnă că ar trebui să avem și o referință.

Se mai pune problema și cine e preocupat să afle răspuns la această întrebare.

Răspunsul la întrebare e cerut de EGO, drept pentru care tot el, în imensa-i generozitate, îți va furniza și referința care să conducă răspunsul într-o zonă în care să-i confere putere asupra ta.

Câteodată îți pare că nu ești atât de fericit pe cât ar trebui sau pe cât te văd cei din jur că ești.

Și uite ce frumos am ajuns la o ecuație în care cunoști ce se cere dar în rest ai parte doar și numai de necunoscute.

Cât de fericit crezi tu că te vede pe tine lumea? Tu ai informații referitoare la faptul că lumea te vede foarte fericit, dar dimensiunea fericirii pe care-o vede lumea e tot în mintea ta.

Acea lume care la sincer vorbind nici n-ar avea ce căuta în ecuația fericirii tale.

Referitor la fericire eu îți pot spune doar atât: atunci când ești fericit cu-adevărat nu-ți bați capul cu fericirea, nu stai cu ochii pe ea să nu-ți scape și nici nu gândești despre ea în nici un fel.

Fericirea, draga/dragul meu nu e un deziderat... e doar o stare la care se ajunge firesc, nu silit.

O trăire sublimă, minunată, perfectă,  care n-are nici în clin nici în mânecă cu percepțiile nimănui referitoare la cantitate sau calitatea de a fi fericit.


Să fii fericit(ă) îți doresc, din toată inima! Și ție... 

vineri, 11 decembrie 2015

Și tu...

Conştientizează că lumea se întinde şi dincolo de vârful bocancului, iar tu nu eşti nici pe departe buricul Pământului.

Asta chiar dacă-ți pare că ai fi cineva care face, drege şi e nemaipomenit de nu ştiu cum.

Eşti doar o expresie a existenței care se manifestă prin tine.

Un călător teluric, sau mai puțin teluric prin Universul ireal creat de imaginația ta.

Fă ca povestea ce-o închipui aici să fie de spus mai departe!

Şi fă cumva să te trezeşti şi tu şi să fii. Doar să fii...

Atât de minunat precum te vede El că eşti şi cum ştie El că suntem!

Semnez: un alt tu, Oana Rotariu

Se zice ca Dumnezeu nu da nimanui mai mult decat poate duce

De fapt El nu ne da nimic, in afara de viata si libertatea de a fi.
Tot ce primim ne dam singuri si e in masura Sirului lui Fibonacci.
Ce-am dat, facut, gandit ieri si alaltaieri primesc azi.
Dumnezeu se preocupa doar de echilibrul vietilor noastre si nu tine partea nimanui.
El "da" fiecaruia exact ce are nevoie in fiecare moment - pentru a-si invata lectiile si a-si gasi echilibrul.
Ii ofera suport spre a se regasi pe sine, spre a-L gasi pe El.
Dar de multe ori trecem pe langa tot ce El ne da fara sa observam nimic - atentia noastra e in cu totul alta parte.
Apoi, vine o vreme cand ne dam seama ca de fapt noi nu detinem si n-avem nimic.
Atunci perceptiile ni se schimba.
Iar Raiul devine o simpla alegere.
Restul...totul... e constiinta pura si existenta fara de sfarsit...

Dumnezeu si iubire fara margini...

Viața e o stare dincolo de simțuri


Viața e o stare dincolo de simțuri, o gândire dincolo de idei, o impresie dincolo de părere.
O zbatere înspre linişte şi o tânguire înspre bucurie ... într-un dor permanent de... iubire....
E... Mereu e.

Mare surdă

Doi ochi şi-o mare surdă
În imensitatea unui
Violet necuprins.
Între nemărginiri
Şade perfect nefiresc de firesc
Soarele, într-o baltă albă de lumină.
Se scurge discret
De la mine din piept
Peste cerurile de steluțe
Înfiorate de la marginea
Cealaltă a Universului în noapte.
 

Întuneric peste tot,
Doi ochi căprui şi-o mare... surdă...

O lume întreagă pare azi...
Absurdă...

 


miercuri, 9 decembrie 2015

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Viața este despre...

Gânduri dichisite - d' Oana Rotariu: Viața este despre...: Referitor la viață. Da, într-un fel al înțelegerii noastre viața este despre verbul a fi. Este şi despre verbul a trăi, dar trăită înău...

Viața este despre...


Referitor la viață. Da, într-un fel al înțelegerii noastre viața este despre verbul a fi.

Este şi despre verbul a trăi, dar trăită înăuntru.

Înafară trăim şi privim doar pentru a ne lua lecțiile şi a le învăța, spre a nu bate pasul pe loc repetându-le la nesfârşit sub felurite forme.

Privim înafară pentru a ne alinia vieții, pentru a ne integra în sensul Universului. E ca atunci când suntem nevoiți să ne uităm la umărul celuilalt pentru a ne alinia şi ordona cum trebuie coloana/rândul dintr-o formațiune de defilare.

În rest... viața e întotdeauna înăuntru...

La marginea gândurilor şi în prelungirea bătăilor inimii... înspre Dumnezeu...

O zi cum eşti să ai! Şi tu...

Oana Rotariu