Una din dilemele vieții e cum să faci în așa fel încât să rămâi
bun fără a fi luat de fraier.
Odată ce ești bun și îngăduitor toți cei din jur au impresia că
pot căra în tine pumnii angoaselor, frustrărilor, ironiilor, răutăților,
îngâmfării și orgoliilor pentru că au falsa impresie că acel care e bun poate
duce la nesfârșit totul, fără să crâcnească.
Spitalele sunt pline de bonomi.
De oameni care n-au învățat niciodată să spună NU, sau n-au
înțeles că prea multă delicatețe le afectează sănătatea, uneori, iremediabil.
Așa că ar fi bine să înțelegem cu toții, că bunătatea nu
înseamnă că un om poate duce oricât, oricum și în orice circumstanțe.
Pentru că la un moment dat, bunătatea lui se poate umple de amărăciunea
noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu