În imensitatea unui
Violet necuprins.
Între nemărginiri
Şade perfect nefiresc de firesc
Soarele, într-o baltă albă de lumină.
Se scurge discret
De la mine din piept
Peste cerurile de steluțe
Înfiorate de la marginea
Cealaltă a Universului în noapte.
Întuneric peste tot,
Doi ochi căprui şi-o mare... surdă...
O lume întreagă pare azi...
Absurdă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu