Capătul și... Mântuirea...

Aici ... aici...

Uite!

La capătul inimii tale e un suflet...

La capătul sufletului e un alt... capăt.

Și altul și altul...

Toate capetele se varsă în altele... la infinit...

La nesfârșitul sufletelor dintre ele.

La neterminarea și nedeterminarea nesfârșiturilor lor...

Uite, nimic nu se termină aici!

Nici acolo...

Fiindcă acolo e aici...

Fiindcă aici e Totul...

Aici... aici...

Aici e Totul...

Vezi?

La capătul sufletului e o inimă...

Și la capătul inimii dă târcoale un alt suflet...

Un alt suflet hoinar...

Călătorește spre iubire, spre desăvârșire...

La care capăt?

La niciunul...

Sau poate la unul singur...

www.card-photo.com

La acel capăt la care se găsește... Mântuirea...

Poate...

Nu există înțelepți

 Motto: Nu există înțelepți, există doar înțelepțire...

Să privești înspre oameni cu duioșie.

Cu acea mirare din privirea lor atunci când privesc pruncii, ori poate... florile sau câmpurile, ori munții și dealurile, ori apele sau mările...

Sau orice altceva le-a picat lor drag de cum au apărut în astă lume.

Să le atingi sufletele cu aceași gingășie ca cea din privirile lor, nu cu alta.

Să uiți mereu acasă tolba cu săgeți înveninate ale fildeșilor scoși de toate frustrările tale.

Să ierți oricui orice. 

Să te străduiești să te ierți și pe tine continuu și pentru toate.

Doar așa vei vindeca lumea de răutățile pe care le cari după tine și pe care ea, lumea, nu contenește să le ducă mereu, cu consecvență, peste timp, mai departe...

Din tot amarul suferit în trecut să ții minte doar lecțiile, nu și durerea.

Să pleci fără ea și fără amintirea ei la drum.

Să fii fericit și liber!

Să te îndrăgostești de viață!

S-o iubești sincer, fără gelozii, invidii sau atașamente...

Astăzi, atât îți doresc! 

Doar astăzi...

Pentru mâine îți doresc un nou astăzi... 

Altfel, continuu, mai conștient și infinit mai înțelept...

www.card-photo.com

Așa să știi!


Și tu...

Ce e infinitul?

Infinitul e măsura pe care Dumnezeu o dă vieților noastre. Oana Rotariu

Alegem să atragem tot ce vine înspre noi

Zicem că alegem oamenii care apar în viețile noastre.

Și zicem bine.

Dar mai înainte de toate îi atragem.

Îi atragem cu tot ceea ce suntem, gândim ori facem.

Îi atragem doar pe cei cu care suntem pe același nivel vibrațional, sau pe aceia care aduc lecții de învățat.

Pe ceilalți nu-i întâlnim, fiindcă nu interesează și nu fac niciun sens în existențele noastre.

E ca și cum am zbura pe paliere de înțelegere diferite.

Dacă vrei să vizualizezi, e ca zborul avioanelor.

Nu se întâlnesc decât cele care zboară pe același palier, la aceeași înălțime.

Celelalte zboară sau pe deasupra sau pe dedesubt.

Dacă cineva e în viața ta nu e acolo degeaba. E acolo atras de tine.

Fii atent cu el, cu ea!

Fii tolerant, fii înțelept!

Rămâi atent și alert la tot și la toate!

Ca să înțelegi și să înveți tot ce ai de învățat...

Oana, 02.09.2016

... despre tine...

 În concluzie, e adevărat că putem alege oamenii din viețile noastre.

Dar asta după ce alegem să atragem tot ce vine înspre noi...

Frumoși de dragul intimității

Dumnezeu ne-a făcut așa cum suntem de dragul intimității...

Din iubire și cu gentilețe...

El nu ne-a expus vederii lumii.

Ne-a lăsat liberi, până departe și dincolo de buricul gândurilor noastre.

Ne-a permis să descoperim singuri că atunci când vom putea pune semnul egal între intimitate și libertate ne vom uni cu El...

Până atunci, El ne-a dat atât de multă adâncime, încât în interiorul nostru să ne putem simți întotdeauna singuri, protejați și... liberi...

Să fim exact așa cum știe El că Ne-a lăsat să fim...

Ne-ngrădiți, frumoși și nemaipomenit de...

Oana, 02.09.2016

... liberi...

Acoperă-mi vara cu ceva...

A venit toamna.

Iar a venit.

Doar că în sufletul meu s-au amestecat sentimentele.

Poeții se miră de versurile din piepturile altora.

Prozatorii se minunează de romanele ce se scriu prin noi.

Doar toamna nu se miră.

Ea vine fără mirări, fără melancolii, nostalgii, scrupule ori pretenții.

Vine şi se bucură de noi, prin noi.

Sau se întristează, sau îndrăgosteşte, sau se înfioară de simțiri.

A venit toamna... Dar vara e încă aici.

Numai în calendar a venit toamna.

Vara n-a plecat nicăieri.

... iar toamna a sosit doar în calendarul închipuirilor noastre, în zăpăceala tiparelor care încă mai zac... în noi...

A venit toamna... acoperă-mi vara cu ceva...

www.card-photo.com

Oana

Aproape vară, aproape toamnă...

Aproape toamnă...
Vara e din ce în ce mai departe...
Afară vânt...
În suflet vară, afară toamnă.
Nu chiar. Aproape... toamnă.

Dimineața la cafea.
Afară e aproape liniște.
Ceasul ticăie în urechea stângă.
Din când în când, în urechea dreaptă își face loc un cânt de papagal.
Între cele două urechi... liniște...

Un cocoș trâmbiță cu putere dimineața. Dorește să alunge și ultima fărâme de noapte.
Liniște iar.
Apoi un guguștiuc... Zice mereu că-i turc. Așa o fi. Cine-l poate contrazice?

E dimineață. În liniște se statornicește existența.
Conștiința tronează peste tot, în și dincolo de ea... de liniște...

E șapte.
Clopotele catedralei îndeamnă la trezie...
Liniște iar...
Prin liniște-și face loc, din nou, vântul... Amintește despre toamnă... Ne introduce încet în ea...

Anotimpurile par că se prefac mereu dar de fiecare dată sunt la fel de tinere.

Se așază mereu la fel de tinere în fața ochilor noștri, plimbate de un carusel de vise.

Noi rămânem pe loc și le privim perindându-se prin fața ochilor noștri...

E aproape vară, ori aproape toamnă...

Cine alege astăzi anotimpurile pentru noi?

Să-ți fie cum ești! Și ție...

www.card-photo.com

Oana Denis Rotariu

Bună seara, dragostea mea!

Bună seara, dragostea mea!

Mi se pare că ieri, sau alaltăieri, nu-mi amintesc exact când, mi-am uitat zâmbetul la tine.

Îl așezasem pe raftul al doilea de sus, undeva lângă bătaia inimii mele de la tine din piept, știu bine.

Cum? N-ai observat că l-aș fi avut la mine când am intrat pe poarta inimii tale?

Se prea poate. Îl ascunsesem bine. N-aș fi vrut să mi-l fure careva în drum spre tine.

Eram de părere că n-aș fi în stare să trăiesc fără fericirea din ochii tăi, la vederea lui.

Să fi uitat să ți-l arăt, de emoție?

Nu-mi mai e clar. E prea multă învălmășeală în amintirile mele.

Prea multe sentimente scormonesc prin ele.

Prea multe lacrimi de fericire ating podul palmelor emoțiilor ce le șterg.


Bună seara, dragostea mea!

Nu-mi mai găsesc nicăieri zâmbetul...

Nu vrei să-mi spui dacă n-a rămas cumva pe la tine?

Cu drag, Oana ta...

Cartea

Nouă oamenilor ne plac poveștile.

Spuse, scrise... povestite frumos.

Ne place să știm despre alți oameni, despre viața lor.

Despre cum au trăit, simțit ori relaționat ei.

Ne place să ne identificăm cu ei în poveștile lor.

Ne place să trăim la timpul prezent, odată cu ei, toate experiențele lor trecute.

Mâine, 29.08.2016, e ziua de naștere a cărții mele.

Maine voi începe să scriu serios la ea, atât cât voi putea, în fiecare zi.

Fiindcă mâine se va împlini un cincinal de la un diagnostic, ce mi-a părut acum cinci ani, necruțător.

Și vreau să sărbătoresc acest eveniment, așa cum se cuvine.

Intenționez să scriu ceva ușor de citit, dar pilduitor, din care să se poată învăța multe.

Nu cunosc încă titlul cărții.

Deocamdată îi spun ”Cartea”.

Ea va începe așa:

CARTEA

Pentru că orice om poate să-și îndeplinească în orice moment menirea. 

Fiindcă oricine are dreptul să-și îndeplinească visul, acel rost pentru care a venit pe Pământ, în orice moment al vieții sale. 

Pentru că menirea omului e întotdeauna la îndemâna lui, dar doar un singur moment din toate îi dă acestuia curajul necesar spre a purcede spre îndeplinirea ei.

Așa a apărut această carte, în spatele căruia e un suflet care-ți vorbește dincolo de rânduri, în limbajul nerostit al tuturor sufletelor.

 Așa a apărut ea în astă lume... la fel cum am apărut și tu și eu și noi...

 Ea va fi și despre mine și despre tine și despre noi...

Da, da...chiar și despre tine...

Acum mă opresc din scris.

Să-ți fie bine!

Oana Denis Rotariu, cu drag