Aproape că venise
primăvara atunci când a început să ningă viscolit.
Fulgi mari, pufoși
cristalizaseră amintirea iernilor din nostalgiile noastre.
Gândurile cu rime
albe își căutau loc și se însinuau printre fulgii albi.
Photo: George Ziakas |
Inima prinse a se
încărca de trăire. Ea știe să se bucure egal și de iarnă și de primăvară.
Adineaori părea a
fi primăvară și în câteva minute s-a așternut o iarnă albă, feerică și grea...
Așa e și în
sufletul nostru... vremea sentimentelor se schimbă de la un moment la altul.
Acum e iubire, acum
e ură, acum e dușmănie, acum e iertare, împăcare, acum e război și în momentul
următor o pace adâncă poate apărea...
Vremea e la fel și înafară
dar și înăuntru nostru.
Existența e la fel
peste tot, chiar dacă are varii forme de manifestare - ”Precum în Cer așa și pe Pământ”.
Acceptă-le pe
toate, iubește-le pe toate, simte-le pe toate complet...
Dă-le voie să fie și lasă-le să se manifeste!
Mai devreme sau mai târziu poate vei reuși să le conștientizezi așa încât să facă sens prezența lor în și pentru tine.
Și vei trezi poate și conștiința nemanifestatului... în conștiința ta...
Mulțumesc, Doamne,
pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu