Exercițiu de candoare

Zâmbesc și iubesc.

Refuz să-mi irosesc

Emoția pe trăiri inutile!

Nu consimt să fiu târâtă

Prin mocirla sufletelor

Ce zoresc spre groapă,

Fără Dumnezeu!

Prefer să culeg vibrația

Cântecelor privighetorilor

Sau tremurul vântului ce

Vibrează în jurul

Frumuseții florilor.

Îmi place să trec

Frământările lor

Prin bucuriile și tristețile mele

Și să le așez tihnit

În spațiile goale

Ce zac între cuvintele

Poemelor și poeziilor,

De pe hârtia nevăzută

Ale cărților fără coperți

Scrise sau nescrise

În inima mea...

Iubesc și zâmbesc.

Nu accept să-mi murdăresc

Gândurile cu idei inutile!

Nu primesc judecățile

Izvorâte din lipsa luminii

Sau din prea multul

Întuneric ce lâncezește

În mintea, în sufletul

Sau în viața cuiva...

Aleg doar să iubesc.

Și pun pe fugă toate

Smintelile și toate sentimentele

Absente care și-ar

Putea alimenta

Superfuu existența din bezna

Care clădește monumente

Și genuni prin negura

Inimilor golite

Consecvent de strălucire,

Bunătate și iubire
Care roiesc ca vulturii

După stârvuri...
Prin preajma mea...