Mulțumesc Doamne pentru toate!
Orice vindecare începe cu vindecarea sufletului
Degeaba îți vindeci trupul dacă sufletul îți rămâne sfârtecat, găurit şi împrăştiat pe coclauri.
Trăim un secol marcat de boli de tot soiul.
N-ar fi primul de acest fel, dar bine ar fi dacă am şti să mai punem şi frână tuturor acestor boli şi sminteli.
Medicina alopată ne învață despre prevenție şi pentru asta trebuie să fim permanent stresați de ce, de cum, de cât bagăm în gură şi să avem grijă cât ori cum păşim ori ne mişcăm zilnic.
Ea nu se preocupă şi de cât şi ce scoți pe gură, ce are omul în minte sau pe inimă şi nu mai tratează pacientul ca fiind un întreg.
O atenție permanentă e ca peste tot prin media să se recomande suplimentarea alimentației cu minerale, vitamine, oligoelemente sau mai ştiu eu ce alte hapuri făcătoare de minuni.
Nimeni nu-şi asumă însă administrarea lor după ureche, aşa încât se plasează la final câte o frază bine ticluită care să-i absolve pe toți laolaltă şi pe fiecare-n parte de orice vină.
Marile concernuri farmaceutice nu se mai satură de făcut profit pe spatele sănătății noastre, din ce în ce mai precare.
În anii '80, cu ajutorul noii medicine germanice, bolnavii de cancer în stadii terminale erau vindecați într-un procent invers proporțional față de cazurile vindecate de medicina alopată.
Nu o dată am auzit că exista cazuri de vindecare spontană de boli incurabile printr-o singură rugăciune simplă, dar sinceră şi spusă din inimă.
Există vindecări "miraculoase" cu ceaiuri, cu ierburi, cu rădăcini.
Am auzit anii trecuți de la un medic gastroenterolog cunoscut, despre un caz de cancer pancreatic cu metastaze, vindecat de o bunicuță din județul Iasi cu ceaiuri. Domnul doctor, căruia nu vreau să-i dezvălui identitatea, intenționa s-o caute pe bunicuța cu ceaiurile ca s-o intrebe ce şi cum a prescris, fiindcă pacienta care a fost lăsată să meargă acasă, cu speranța de viață de maxim două luni s-a prezentat la controlul de şase luni perfect sanatoasă.
În tot acest timp ea nu a luat tratament alopat, dar nici nu a ştiut că nu mai are mult de trăit, în accepțiunea medicilor.
Oricum ar sta situația eu pledez însă pentru dreptul fiecărui om de a fi informat, aşa încât să poată să actioneze în cunoştință de cauză, în orice situație ar fi.
Cred de asemenea, cu tărie, că mentalul are un rol esențial în procesul de vindecare.
Şi mai recomand oricui să nu perceapă nicio boală ca o sentință la moarte, ci ca pe un prilej de a ajunge să se cunoască mai bine pe el însuşi şi pe El.
Câteodată, pentru asta e necesar ca cel în cauză să apeleze la un psiholog sau duhovnic bun şi trebuie să beneficieze de suport cât mai mult din partea oricui, dar mai ales din partea celor ce-l iubesc din toată inima.
E foarte important ca atât medicii cât şi cei din jur să trateze bolnavii ca pe nişte oameni aflați în impas şi nu ca pe nişte morți ambulanți care trebuie sprijiniți în drumul lor spre groapă.
Şi totuşi, mai întâi şi înainte de toate, vindecarea începe cu vindecarea sufletului.
Şi dacă stau bine şi mă gândesc se şi termină cu vindecarea lui.
Fiindcă un suflet sănătos şi întreg va şti întotdeauna să pună preț doar pe gândurile care să-i țină inima în lumină... iar mintea şi trupul se vor vindeca de la Sine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu