Niciodată nu e copilul vinovat - TU EȘTI!

Comentariu pe marginea unui articol în care autoarea se mira că unei fetițe de 10 ani părinții îi plăteau ședințe de cosmetică. O înâlnise când cosmeticiana o pensase și machiase pentru serbarea de sfârșit de clasa a III-a a școlii primare.

Oare cine e principalul vinovat în tot acest tablou grotesc??????
Noi suntem principalii vinovați, noi toți... Fiecare dintre noi până la unul...

Putem spune că acest prezent e trăit de cel puțin două generații de nefericiți, bolnavi, imaturi psihic și emoțional... Noi, cei care nu știm să ne învățăm copiii ce înseamnă adevăratele valori și copiii noștri.

Peste tot, în media și pe stradă, tot ceea ce se poate vedea sunt reclame la medicamente, vulgaritate și pornografie de tot felul.

Când oricare ar fi motorul de căutare ales, pentru orice subiect mai mult sau mai puțin științific, ți se deschid numaidecât site-uri ce promit să-ți mărească toate extremitățile și să te facă suplu și cu pachețele de mușchi peste noapte, un copil la mintea lui de copil ce poate pricepe?

Poate pricepe el că e bine exact așa cum e?

Poate înțelege că scopul lui în viață nu e să arate numai într-un anume fel, că există pastile pentru orice suferință și că trebuie să aibă bani ca să-și poată permite orice, oriunde și cu oricine???

Poate pricepe copilul că trupul e doar o componentă dintr-un tot, mult mai complex decât ceea ce se poate observa la o simplă vedere?

Noi adulții știm că ai noștri copii au și suflet, nu doar minte și trup?

Când tu, adultul, nu-ți cauți de suflet și de minte, ci doar de cât câștigi ori cât bagi în stomac ce vrei să observe copilul la tine?

De câtă imaginație are un copil nevoie să priceapă că fiecare are un loc sub soare și e iubit exact așa cum e?

Că e important ce devine, nu cum arătă și nici cât de frumos le pare unora că face sau că nu face în strădaniile lui spre desăvârșire?

Nu e cazul să ne mirăm că există fetițe care-și dau cu luciu de buze și rimel încă de la grădiniță (nu vorbesc din povești, am văzut-o cu ochii mei - se numea Ioana și a mers în clasa I la Școală de Arte), ori că băieții se epilează și se pensează.

E cazul să luăm doar atitudine și nu doar unul dau doi dintre noi, ci toți fără excepție și cu consecvență.
Și azi și mâine și poimâine fără oprire.

Primii care trebuie să se schimbe suntem NOI.

NU copiii!!!!!!!!!   NOI.    Noi, cei care ne numim adulți doar cu numele.

Și asta repede de tot... până nu ajungem să ne handicapăm iremediabil întreaga specie pe care ne-am obișnuit s-o intitulăm cu atâta generozitate... umană.

Oana Denis Rotariu