Ca tine...

de Oana Denis Rotariu

Nu... nu sunt
Mai presus decât nimeni.
Nici mai prejos.
Nu sunt nicicum.
Nici bună, nici rea.
Doar sunt.
Un om care
Se împleticește zi de zi
În pădurea lui de gânduri,
Ce-i par mereu cele mai bune,
Cu toate că cele de azi le dezmint
Mai întotdeauna pe cele de ieri,
Mai tot timpul,
Fără milă și cu acte în regulă.
Nu, nu...
Nu-mi lipsește
Coloana vertebrală a bunului simț.
Și nici cea a rațiunii...
Ți-am mai spus, înțelege!
Nu sunt mai prejos ca tine.
Și nici mai presus.
Sunt doar un om chinuit de gânduri...
Sunt un om, la fel ca și tine...
De n-am avea nume
Nici nu m-ai putea deosebi...

M-ai confunda...
Cu tine...