Tu, oricine...
E ca atunci când îți dai voie să fii lipsit de inhibiții când ești singur și ești sigur că nimeni nu te privește.
Când nimeni nu se uită la tine ești liber să faci orice, să spui ce-ți place, să dai muzica sau liniștea la tare, să cânți fals, să reciți poeme, să faci exerciții fizice care nu-ți prea ies și nici nu prea intră pe făgașul rutinei tale zilnice...
Când nu ești privit ai voie să-ți suni prietena, iubita, amanta, să-ți dai jos peruca îndoielilor, să legi conserve de curaj fricilor ascunse în fiecare colț întunecos rămas neluminat la tine în suflet, să ai fetișuri să nu ai fetișuri... ești liber să faci orice.
Atunci nu există nici teamă, nici păcat, nici rușine, pentru că nu te vede nimeni și nimic.
Atunci personalitatea ta este dezbrăcată de măști și rămâne nudă de ipocrizie.
Ai să spui că nu joci niciun rol, de fapt atunci joci unul, dar numai unul singur: rolul egoului pe scena închipuirilor.
Când ești tu cu tine doar egoul e cel care te ridică în slăvi, sau te coboară în genuni...
Dacă te dezbraci și de el tot ce-ți rămâne de făcut este să fii liber pe mai departe.
Mai mereu și din ce în ce mai departe...
Oana Denis Rotariu
17.01.2017 |
| Foto Giuliano Sfichi, Vârful Giumalău |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu