Într-adevăr, ceea ce e de iubit la om în primul rând e ființa, cu tot
cu prelungirea ființei înspre neant, înspre necunoscut şi mister...
Ființa se iubeşte dincolo de ființă, până la rădăcina ei în neființă şi mult mai adânc în ea.
La om se iubeşte ființa, dar se prețuieşte şi se valorizează tot.
Se prețuieşte fiecare particulă a miracolului din el, numit viață... atât temporală cât şi eternă.
În om se divinizează tot: atât atomii cât şi spațiile goale dintre ei. Absolut tot.
Şi pentru toate se mulțumeşte smerit şi se arată recunoştință şi gratitudine!
Infinită, pioasă şi fără de sfârşit.
Oana Denis Rotariu
Ființa se iubeşte dincolo de ființă, până la rădăcina ei în neființă şi mult mai adânc în ea.
La om se iubeşte ființa, dar se prețuieşte şi se valorizează tot.
Se prețuieşte fiecare particulă a miracolului din el, numit viață... atât temporală cât şi eternă.
În om se divinizează tot: atât atomii cât şi spațiile goale dintre ei. Absolut tot.
Şi pentru toate se mulțumeşte smerit şi se arată recunoştință şi gratitudine!
Infinită, pioasă şi fără de sfârşit.
Oana Denis Rotariu
 |
| Foto: Iuliana Ojog, Oglinda cu mesaj...Rathaus Bremen |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu