Să te pustiești de tine

Fără secrete, pudoare ori timiditate, privesc clar în ochii oamenilor..

Înot cu privirea până în străfundurile sufletelor lor.

Fără teamă, fără rușine, lin, fin și fără un motiv palbabil...

Odată ajunsă în adâncuri le pipăi sufletele... Le mângâi, uneori...

Pe cele prea reci le îmbrățișez și le dau un dram de căldură, celor mai fierbinți le aduc o gură de aer rece și proaspăt din munții de iubire divină...

În sufletele pustii așez o rugăciune și plec fără să le deranjez goliciunea... E greu să poți suporta atâta singurătate...

Cât de triste sunt sufletele pustii! Cât de dezolant poate fi să te pustiești singur pe tine de tine, apoi să te cauți peste tot și să nu te mai găsești!

În străfunduri, aproape toate sufletele păstrează o sămânță de bunătate, un strop de tandrețe și o fărâmă de înțelepciune.

Uneori sunt aduse la suprafață de câte o lacrimă... Alteori de un dor, până în al inimii pridvor...

Ce încântare să poți privi cu ochiul liber cum un suflet naște-un dor...!

De drag de Tine și de viață mă-nfior...!

By Iuliana Ojog

Oana Denis Rotariu
29.01.2017