Nu cred... chiar...

Chiar nu cred
Că-ți dorești
De la Lume Lumea,
Cum nu cred
Că m-ai dorit
Vreodată
În întregime tu.

Nu cred
Că ai habar
Că acele ceasornicului
Nu ticăie,
Ci doar țin tempoul
Evenimentelor
Și bătăilor
Inimii Universului
În timpanul
Veșnic surd
Al iluziilor
Vieților noastre,
Dormite în permanență
Cu ochii orbi
Larg deschiși.

Chiar nu cred
Că ai habar
Cum învârte iubirea,
Una în jurul alteia
Ființele,
De la dreapta
La stânga existenței lor,
Până le amețește de dor
De întreg și de zbor...


Iubirea nu-i
Un simplu-amor...
Uitat în colț de dormitor...

Oana Denis Rotariu
28.01.2017