În una din zilele trecute am
urmărit întâmplător, pe youtube, un filmuleț în care o furnică mergea pe o
coală albă de hârtie.
La un moment dat, cineva a
trasat cu un marker negru un cerc de jur împrejurul ei.
Nu mică mi-a fost uimirea să
constat că furnica a rămas captivă în interiorul cercului, căutând disperat o
posibilitate de evadare în afara suprafeței acestuia.
Deci tiparele moștenite sau
învățate ne limitează pe toți și pe toate, în fel și chip.
Nu pot să mă abțin în a face o
analogie cu marea sărbătoare de trecere dintre ani.
Poate că n-ar fi rău să facem
câte o sărbătoare de trecere de la fiecare moment acum la celălalt.
Iar dacă ne pare prea obositor,
măcar o dată pe zi să serbăm trecerea de la o zi la alta.
Să ne descotorosim de toate
frecvențele parazite și să plecăm fără de ele în următoarea zi.
Oare chiar avem nevoie să
îmbogățim avarii ori să epuizăm resursele planetei ca să ne ridicăm vibrația cu
câteva frecvențe mai sus?
Sau e suficient să trasăm cu
markerul imaginației o linie între acum și acum, ca să ne curățăm de balastru
agonisit și să urcăm cu o treaptă de conștiință mereu mai aproape de Absolut?
Plecăm de la noi și ajungem tot
la noi, fără echivoc și de fiecare dată. Depinde deci tot de noi ca la fiecare
întoarcere bumerangul aruncat spre Absolut să ne regăsească cu o treaptă mai
sus, înspre Conștiență.
Cu sinceritate și gratitudine, la trecerea
simbolică dintre clipe,
Oana Denis Rotariu
31.12.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu