Bine sau rău? Știe Dumnezeu...

Un anume coleg, să-i spunem Mirel, intră într-o zi la mine în birou supărat foarte:

- De ce sunt oamenii atât de nerecunoscători?

- De ce întrebi asta?

- Păi uite, eu aș putea face rău cu ușurință dar nu fac.

- Am înțeles. Și faci acest bine așteptând recunoștința celor cărora le faci bine?

- Nu neapărat, dar mă gândesc că n-ar strica să aprecieze gestul meu. De exemplu intru într-un magazin ca să verific dacă cineva și-a făcut treaba, constat că nu a făcut-o, o fac în locul lui și nu trimit mesaje prin care să-i sesizez superiorii, cum e procedura. Deci atât timp cât îi fac omului un bine mă aștept ca măcar să aprecieze și să-mi vorbească frumos.

- Și de unde știi tu că-i faci omului un bine?

- ...

- De unde știi că nu ar fi fost mai bine pentru el să nu-l fi ajutat?

- ... da... nu m-am gândit așa...

- N-ai de unde știi dacă gestul tău, pe termen lung, nu e în deserviciul persoanei respective. Numai Dumnezeu știe... Noi suntem datori să facem doar ce-i corect. Dacă poți face un rău și nu l-ai făcut, dar nu te știe nimeni, e un fapt merituos. Și te scutește și de așteptări, fiindcă nelăudându-te nimănui cu fapta ta nu poți aștepta nimic de la nimeni...

Oana Denis Rotariu
10.07.2017