Coline

Cu mintea cremene
Ne așezăm pe izvoarele
Civilizației, golite de apă.
Un pescăruș râde
De ignoranța noastră
De pe acoperișul eternității.
Norii de sub soare
Au culoarea zenitului.
Nu plouă, nu bate vântul.
Cremenea nu aprinde
Niciun gând.
Cer albastru.
Lut ars și... pământ...

Oana Denis Rotariu
26.07.2017

Colloseum, Ancient Rome