duminică, 3 august 2014

Rugă



 
   
Te rog
Să nu cobori
Până la înălțimea
Cerului meu
De vise pierdute
Și să rămâi acolo,
Îngenunchiat
Între ele,

Pentru totdeauna.

sâmbătă, 2 august 2014

”Trebuie” e doar un cuvânt care există doar ca să ne calce pe bătături tot ce se spune după el


 ”Trebuie” să învățăm să trăim mai conștient, să facem aia, să nu facem ailaltă.

Ele ”trebuie” să arate într-un anume fel ca să întoarcă ei capul după ele pe stradă, ori pentru ca măcar din când în când să intre în colimatorul privirilor lor necruțătoare.

Ei ”trebuie” să aibă portofelul doldora de bani ca să simtă că pot fi validați la schimb de o privire tandră, care să le ogoiască și cele mai fierbinți închipuiri.

Toți ”trebuie” să băgăm de seamă ce și cum facem ca să nu greșim.... să nu care cumva să facem ceva ce nu se cade, ori ce nu dă bine în ochii lumii...

Și la tot pasul, timorați de importanța cuvântului ridicat în creierele noastre la rangul de obligativitate fără drept de tăgăduială, uităm că ”trebuie” doar să fim fericiți.

Și nici măcar asta nu ”trebuie” fiindcă totul e relativ pe pământ, inclusiv conceptul de fericire...

”Trebuie” e doar un cuvânt menit să-ți îngrădească alegerile și să-ți știrbească bucuria de a trăi la maxim.

Și iertată să-mi fie nepolitețea, dar de ce ar ”trebui” să facem  ceva sau să fim  altceva, atâta vreme cât încă de la Adam și Eva totul e opțional?


Sau, mă rog, așa pare că este...


vineri, 1 august 2014

Remarcă


- de prin 1987 -

Cel mai ades
Spun nu te iubesc
Pentru că
Nu te pot uita
Și amintirea ta...

Mă chinuie...

O cafea... simplă...


Pentru astăzi o cafea simplă, menită să-ți ia ceața de pe ochi și să te facă să privești viața cu claritate.

În viață toate lucrurile sunt simple, nimic nu e complicat.

Îți amintești perioada când mergeai la școală și dacă aveai o problemă grea, dar căreia îi știai rezolvarea, o etichetai ca fiind simplă, sau dacă pe una simplă nu știai s-o rezolvi ziceai că e foarte dificilă?

Uneori, cam așa stau lucrurile și-n viață.

Spun uneori, pentru că alteori ne complicăm singuri situațiile de viață, le adăugăm cu mintea artificii și brizbrizuri ca să le dramatizăm și să le facem anevoioase.

De ce? Cum de ce?

Pentru că ne place să ne plângem de milă și să captăm atenție cu ajutorul lor, pentru că mintea noastră trebuie să se valideze în fața egoului.

În plus, odată ce rezolvăm așa probleme complicate, ne validăm cumva și în închipuirea noastră, în ochii noștri și în ochii celorlalți.

Doar în închipuirea noastră... În realitate nu avem nevoie de validarea nimănui.

Putem fi foarte bine-merci fericiți, fără complimente, fără confirmări, fără infirmări, fără complicații, doar luând lucrurile așa cum sunt, simple, clare și fără să le adăugăm înflorituri.


Zi minunată și miraculoasă îți doresc! Și ție...

Răsărit


Începe o nouă zi
În ADN-ul ființei mele,
Un răsărit de gânduri
Fără gânduri ale
Minții din inima mea.
Un necuprins de răsărituri
Fără soare,
Luminat de iubirea absolută
Dintr-un capăt
Până la celălalt capăt
Al genelor din fiecare
Celulă a sufletului
Făr de-nceput și...

Fără de sfârșit.
Foto: www.card-photo.com

miercuri, 30 iulie 2014

Surely the dawn will catch you smiling


I'll let you be the starry night of my dreams' world.



I stretch out my hands and I will pick its one by one, until you remain nude and trembling.

Then I will adorn each of it with a little piece of my soul and I will gently puff them, until its find the way back to you.

Do not be afraid!


Surely the dawn will catch you smiling.

Good night!

Cu siguranță zorii te vor prinde zâmbind...


Te voi lăsa să fii noaptea înstelată a lumii visurilor mele.

Îmi voi întinde mâinile mele și le voi alege un câte una, până vei rămâne nud și tremurând. 

Le voi împodobi pe fiecare cu o bucățică din sufletul meu și le voi sufla ușor, până își vor găsi înapoi drumul către tine.


Nu-ți fie frică! 

Cu siguranță zorii te vor prinde zâmbind.


Noapte bună !

Viața

Viața e transparentă.
Ea nu are culoare.
Nu are formă şi nici fond,
Nu are timp şi nici spațiu,
Nu are început şi nici sfârşit,
Nu are nici continuitate,
Nici discontinuitate,
Nu are decât viață

 
Şi-atât.

marți, 29 iulie 2014

Noaptea e...





Noaptea e povestea secretă a sufletului tău, povestită ... de tine însuți...


Unile ”imperfecțiuni” înnobilează

Ne întorceam cu mașina de la Cluj și soțul meu remarcă: ”Mașina din față e aproape ca a ta.”

Am scanat-o dintr-o privire: era vopsită perfect, n-avea zgârâietura din stânga, nu avea hiba de la portbagaj pe care o știam doar eu...


Și mă trezesc răspunzând: ”Nicidecum! A mea e cu mult mai frumoasă!!!”
Apoi realizez brusc că am perfectă dreptate.

Conștientizez în sfârșit că o zgârâietură sau o hibă purtate cu demnitate conferă de fapt adevărata frumusețe și distincție a unui lucru și mi-l apropie mai tare de suflet.

Deci așa, care va sa zică...


Așa e și cu oamenii: nu spilcuiala și perfecțiunea trăsăturilor sau a corpului îi face mai atrăgători, ci micile imperfecțiuni care le conferă culoare, formă și conținut...

Până la urmă fiecare cicatrice, orice rid sau urmă vizibilă sau invizibilă a trupului sau sufletului nostru e rezultatul framăntărilor prin care trece ființa spre desăvârșire.




Mulțumesc, Doamne, pentru toate!

Apariție


Ai apărut ca o fantomă,
Care-mi bântuie toate
Cărările creierului...
Căutând răspunsuri...

Care nu apar.
Ca un strigoi,
Care-mi scormonește 

Prin emoțiile
Care se dau cu capul 

De pereții inimii mele 
Dezorientate 
De atâta freamăt,
Ca o promisiune
La un dezghet iminent...


Al sufletului.

duminică, 27 iulie 2014

Acuarelă



Cerul ne amestecă
Culorile, 
Până uităm
Unde e unul,
Până ne amintim
Unde e celălalt...
Până ne înlănțuie, 
Ne dezlănțuie 
Și apoi ne dă
Strălucire...
Amândurora
În acelaşi...tablou.

O cafea...din inima mea...

Bună dimineața!

Cafeaua de astăzi e menită să te trezească frumos la realitate, așa încât să fii și deșteaptă și frumoasă în cazul femeilor și doar deștept în cazul bărbaților, că cică bărbat frumos ar fi considerat pleonasm.

Și când spun deșteaptă/deștept nu mă refer la starea de a fi treaz, de a nu dormi sau de a nu fi luat de băutură, ci mă refer la inteligența fiecăruia dintre noi.

Astăzi îndrăznește să fii deștept și lasă-te în voia intuiției. 
Cum se face asta? 
Asta nu se face, ci se simte. 
E un soi de sentiment, de trăire, de ”feeling”, vorba englezului.

Dă-ți voie să te lași dusă/dus de val, dar ai grijă ca vântul să te ducă în direcția și sensul dorit de tine. 

Și dacă faci asta cu deplină încredere, în mod sigur vei ajunge exact acolo unde îți dorești, dar numai DACĂ-ȚI DOREȘTI CU ADEVĂRAT. 

Nu uita ce ți-am spus ieri și permite-ți să îndrăznești să simți că vrei, că poți și că meriți!

Dar mai întâi și înainte de toate nu uita să-l iei cu tine la drum și pe Dumnezeu. 
În mod sigur el îți va netezi calea, te va face să te simți protejat și-ți va face înaintarea mai sigură și mult mai ușoară.

Mulțumesc Doamne pentru toate!

Zi faină să ai! Mai ales și cu precădere...tu...


sâmbătă, 26 iulie 2014

Rugăminte

Iubite, 

În noaptea asta 
Nu-mi povesti
De stele căzătoare.
Învârte doar cerul 
Și învață-le să urce 
Până la înălțimea

Unui vis,
Apoi către altul...
Sus, tot mai sus... 
Tot mai înalt... în tine și...
În mine.

vineri, 25 iulie 2014

Joc


De tine fug
Cu mine mă-ntâlnesc
De mine fug
Cu tine mă trezesc.

De mine fug
De mine mă izbesc
De tine fug
Pe tine te gonesc.

De mine fug
De mine către tine
De tine fug

Și te găsesc... în mine.

joi, 24 iulie 2014

Introspecție la o cafea...



Ne trezim mereu cu un dor de un alt anotimp...

De un anotimp în care iarba e mai verde, soarele mai mare, cerul mai înalt și marea mai albastră ...

Un anotimp care dezgheață simțuri, îmbată simțiri și îndeamnă la visare...

Ne trezim în fiecare dimineață nebăgând de seamă anotimpul din fața ochilor noștri și povestea nescrisă a visului desculț care tocmai ni s-a așternut la picioare...

O zi miraculoasă îți doresc!

 



Miracolele pentru ca să le vezi, trebuie doar să deschizi ochii...

Ne dorim relații autentice și ne plângem de lipsa lor


Trăim captivi în propriile pușcării în care singuri ne baricadăm sufletele, spiritul, ființa.

Foto: Card-Photo.com
Ridicăm ziduri, ne punem scuturi, tragem oboane, draperii, de după care stăm la pândă și-i spionăm pe toți acei care au curajul să se încumete să vină înspre noi.

Și nu ne putem abține ca în fiecare dintre ei sa vedem un potențial motiv de suferință, de deziluzie...

Ori dacă nu, construim în jurul lor tot felul de așteptări, care mai de care mai îndrăznețe.

Dacă dintr-un motiv anume ne hotărâm să ieșim din cușcă, mai întâi ne ascundem fețele în spatele unor măști care să ne arate exact așa cum ne închipuim noi că ar vrea ceilalți să ne vadă.

Faptul că n-avem nici cea mai vagă idee ce e în capul și inima celorlalți n-are nicio relevanță.

Important e doar să fim altfel decât suntem cu adevărat, să ne ascundem bine frumusețea sufletelor, să părem duri, insensibili și de netrecut.

Și toate astea doar pentru a nu lăsa impresia de vulnerabilitate...

În felul ăsta atragem în viețile noastre fel de fel de ființe nepotrivite, încântate de falsa identitate cu care defilăm în fața lor.

Dar nu e nici pe departe ceea ce ne-am dori, ceea ce ne-ar ferici cu adevărat ființa.

Și-atunci conchidem că n-avem parte de noroc în a ne găsi jumătatea și dăm vina pe soartă, destin, șansă, fatalitate pentru toate dezastruoasele relații din viața noastră.

Ce-ar fi dacă am dărâma toate zidurile de protecție, dacă am dezbrăca toate măștile, dacă ne-am debarasa de toate tiparele moștenite și de toate ideile preconcepute cu care ne-am împănat mintea?

Ce-ar fi dacă am lăsa să fim văzuți exact așa de frumoși cum suntem?

Ce-ar fi dacă am trăi fără niciun fel de așteptări și ne-am exprima înr-un mod foarte clar adevăratele intenții, oricât de cutezătoare ar părea ele în ochii celorlalți?

Ce-ar fi dacă ne-am da voie să fim autentici?

Oare chiar am suferi mai rău?





Fii veritabil!  

Altminteri vei avea în fața celorlalți credibilitatea pe care o are un canar ce le povestește colegilor de colivie despre libertate.

De noapte bună

      

Și te visez în fiecare noapte
Și te alint în fiecare zi,
De ca și cum ai fi mereu departe
De ca și când acum încep...a te iubi...

miercuri, 23 iulie 2014

La ora când ți-e dor de mine...

Foto: George Ziakas
Un dor pustiu, într-o mare de linişte...

Când ți-e dor, închide ochii şi ascultă marea...

Cocoşează valurile sub greutatea sentimentelor tale şi îndreaptă marea cu ele...

Aşează pe o stea un gând călător şi adânceşte-te în liniştea nopții...




Apoi lasă liniştea să vă împresoare pe tine, pe dorul tău, pe marea şi pe noaptea ta...