”Trebuie” să
învățăm să trăim mai conștient, să facem aia, să nu facem ailaltă.
Ele ”trebuie” să
arate într-un anume fel ca să întoarcă ei capul după ele pe stradă, ori
pentru ca măcar din când în când să intre în colimatorul privirilor lor
necruțătoare.
Ei ”trebuie” să
aibă portofelul doldora de bani ca să simtă că pot fi validați la schimb de o
privire tandră, care să le ogoiască și cele mai fierbinți închipuiri.
Toți ”trebuie” să
băgăm de seamă ce și cum facem ca să nu greșim.... să nu care cumva să facem ceva
ce nu se cade, ori ce nu dă bine în ochii lumii...
Și la tot pasul,
timorați de importanța cuvântului ridicat în creierele noastre la rangul de
obligativitate fără drept de tăgăduială, uităm că ”trebuie” doar să fim
fericiți.
Și nici măcar asta
nu ”trebuie” fiindcă totul e relativ pe pământ, inclusiv conceptul de
fericire...
”Trebuie” e doar un
cuvânt menit să-ți îngrădească alegerile și să-ți știrbească bucuria de a trăi
la maxim.
Și iertată să-mi
fie nepolitețea, dar de ce ar ”trebui” să facem ceva sau să fim altceva, atâta vreme cât încă de la Adam și
Eva totul e opțional?
Sau, mă rog, așa pare
că este...
maninci cind ti-e foame, dormi cind ti-e somn si moei cind ti-e scris. in rest faci ce vrei.
RăspundețiȘtergere:-)
RăspundețiȘtergeresunt datorii de suflet și datorii. alegem să le împlinim pe unele sau pe altele trăind în felul nostru, poticnindu-ne în felul nostru sau zburând în felul nostru. pășim pe cărări, pe poteci de rouă sau lumină, dar trecem și prin deșert, pe cărări aspre. uneori nu ne sărută diminețile, primăverile, iubirile, ci nopțile, iernile, neîmplinirile, dar noi înfrigurați , înveliți în noi înșine dăruim din noi înșine, pe noi înșine cu toată bucuria, frământarea și taina noastră. poate trăind iubind și iubind trăind. fin, firesc, frumos. sau nu.
RăspundețiȘtergereși faci toate astea nu pentru că trebuie, ci pentru că știi să fii, să te rogi, să trăiești, să iubești... cu drag!
Ștergere