Tot spun că viața ne învață dar nu spun și cum.
Tot spun să că e bine să ne întoarcem cu fața către noi și nu dau niciun exemplu.
Azi mi-a venit ideea de a vă povesti o situație oarecare a vieții mele.
Îmi cer scuze că m-am luat drept exemplu și pentru banalitatea celor povestite, dar nu știu să explic decât ceea ce experimentez ...altfel nu face sens nimic pentru mine...
În una din zilele din săptămâna trecută mi-am propus să-mi cumpăr o geacă de iarnă - mă săturasem de cea veche.
Și cum mintea râșnește gânduri încontinuu, în timp ce conduceam înspre serviciu îmi vin în gând întrebările: ”Oare ce fel de geacă să-mi iau? Ce culoare? Să fie mai scurtă sau mai lungă?”
Și cum mereu mă privesc ca în oglindă și-mi studiez toate gândurile și mișcările, îmi dau seama că nu gândesc bine deloc.
Realizez că dacă îmi setez ca intenție să cumpăr un anume fel de haină, de o anumită culoare și un anumit tipar pot trece pe lângă cea cu adevărat potrivită mie și să n-o observ.
Și asta doar fiindcă e de altă culoare sau alt model față de cel proiectat în mintea mea, dinainte de a merge la cumpărături.
Ai să-mi spui că oricum le observ și pe celelalte.
Așa este. Le observ pe toate, dar nu le acord niciuneia atenția mea, de ca și cum aș fi un orb dotat cu vedere.
Așadar, gândesc în continuare, care va să zică așteptările ne limitează și ne îngrădesc toate opțiunile.
Și așa facem cu toate situațiile din viața noastră.
Viața ne învață.
Se străduiește din răsputeri să o facă, după cum bine observăm, chiar și atunci când ne trimite să ne cumpărăm de îmbrăcat.
Totul e să găsim lecția din fiecare situație. Totul e să stăm cu ochii larg deschiși... și să nu dormim...
Îmi cer scuze că m-am luat drept exemplu și pentru banalitatea celor povestite, dar nu știu să explic decât ceea ce experimentez ...altfel nu face sens nimic pentru mine...
În una din zilele din săptămâna trecută mi-am propus să-mi cumpăr o geacă de iarnă - mă săturasem de cea veche.
Și cum mintea râșnește gânduri încontinuu, în timp ce conduceam înspre serviciu îmi vin în gând întrebările: ”Oare ce fel de geacă să-mi iau? Ce culoare? Să fie mai scurtă sau mai lungă?”
Și cum mereu mă privesc ca în oglindă și-mi studiez toate gândurile și mișcările, îmi dau seama că nu gândesc bine deloc.
Realizez că dacă îmi setez ca intenție să cumpăr un anume fel de haină, de o anumită culoare și un anumit tipar pot trece pe lângă cea cu adevărat potrivită mie și să n-o observ.
Și asta doar fiindcă e de altă culoare sau alt model față de cel proiectat în mintea mea, dinainte de a merge la cumpărături.
Ai să-mi spui că oricum le observ și pe celelalte.
Așa este. Le observ pe toate, dar nu le acord niciuneia atenția mea, de ca și cum aș fi un orb dotat cu vedere.
Așadar, gândesc în continuare, care va să zică așteptările ne limitează și ne îngrădesc toate opțiunile.
Și așa facem cu toate situațiile din viața noastră.
Viața ne învață.
Se străduiește din răsputeri să o facă, după cum bine observăm, chiar și atunci când ne trimite să ne cumpărăm de îmbrăcat.
Totul e să găsim lecția din fiecare situație. Totul e să stăm cu ochii larg deschiși... și să nu dormim...
Fiindcă cică în asemenea fel ai avea viața sub control....
Nimic mai neadevărat...
Mulțumesc, Doamne, pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu