Progresul nu presupune să mergem înainte ci să ne oprim

Uneori, progresul nu presupune să mergem înainte ci să ne oprim.

Nu să ne oprim pentru a bate pasul pe loc ci pentru a privi înspre noi, pentru a conștientiza că suntem, pentru a simți cine suntem și din ce suntem plămădiți.

Progresul nu înseamnă numaidecât acțiune... ci contemplație, introspecție...

Sper să facă sens și pentru tine înțelesul din spatele cuvintelor.

Deci ne pare că progresăm atunci când câștigăm mai mulți bani, când adunăm mai multă avere, atunci când capătăm mai multă putere, mai multă autoritate, mai multă recunoaștere.

Tot mai multă, din ce în ce mai multă...

Până când? Și ca să ce?

Ca să fim cei mai influenți, mai recunoscuți și mai apreciați oameni din cimitir?

Ăsta o fi sensul vieții?

Ăsta o fi rostul nostru pe Pământ?

Ne stabilim din ce în ce mai multe obiective, care mai de care mai înalte, care mai de care mai îndrăznețe.

Apoi ne facem planuri, strategii și ne zbatem ca apa de maluri să le ducem la îndeplinire.

Și le ducem până la capăt. Și ne reușesc. Și ni se pare că suntem mai merituoși și mai buni.

Dar oare chiar suntem? 

Oare chiar s-a meritat să călcăm peste cadavrele emoțiilor noastre gâtuite de orgolii și să bruiem întreaga armonie a Universului?

S-a meritat să irosim atâta energie și suflet pe apa sâmbetei?

Oricât de înalte ar fi zidurile palatului în care trăim, sufletul tot la gura unei sobe bătrânești ni-l odihnim cel mai bine.

Acolo ne vom întâlni mereu cu spiritele strămoșilor noștri care se uită cu drag înspre noi.

Oricât de strălucitor ar fi acel 4x4 din care am putea privi munții și cerul și apele, tot va trebui să descălecăm la un moment dat și să intrăm cu tălpile sufletelor goale prin pădure pentru a simți cum freamătă firea.

Și-atunci când descălecăm vom fi întotdeauna toți la fel. 

Dezbrăcați de conturi în bancă, dezbrăcați de închipuiri și liberi.

Nimeni nu spune că nu e bine să avem bani, sau renume, sau putere.

Le putem avea nu doar pe unele ci pe toate la un loc.

Dar să nu dezvoltăm față de ele atașamente, să nu investim în ele toată energia și atenția noastră.

Progresul nu presupune să alergăm mereu înainte fără a ști cu-adevărat pentru ce... dar fiind atât de ignoranți încât să ni să pară că ducem pe umeri bunăstarea lumii.

De cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, pentru a progresa e nevoie doar să ne oprim într-un loc. 

Așa cum bine spunea Sfântul Arsenie Boca:

”Oprește-te! Atâta tre' să faci, să te oprești. Să te oprești și să privești iară firul de iarbă, să vezi floarea să-i simți parfumul, să te închini la sfântul Soare și să-I mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi. Să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor și acolo, acolo, în liniștea aceea, în liniștea aceea multă acolo să te găsești tu pe tine din nou. Și vei deveni ce-ai fost cândva iară.”