E nevoie să plouă

E nevoie să plouă peste noi.

E nevoie de furtuni de emoții, de taifunuri de sentimente, de tunete de senzații, de fulgere și străfulgerări de conștiință...

E nevoie de liniștea de după furtună.

Niciodată liniștea de după furtună nu e la fel ca cea de dinaintea furtunii.

Liniștea de dinainte e grea, e apăsătoare, e insinuantă, e neliniștită, e tensionată...

Cea de după e liberă, e eliberatoare, e reconfortantă... e...

E nevoie să simți ploaia pe pielea ta, e bine să treci prin furtună - ca să poți să faci diferența dintre ele...

Dacă ești prins în vârtejul emoțiilor tale... bucură-te!

Afundă-te în el cât de adânc poți.

Nu te zbate să te ridici la suprafață - riști să fii azvârlit înafară și făcut bucăți.

Mergi odată cu vârtejul, în același sens cu el.

Pipăie-l, învață-i dansul, mișcările, simte-i strategia, învață-i jocul – doar așa vei putea ieși întreg din el.

Întreg și mult mai înțelept...

Fii ca și Dorothy în Țara Minunilor... 

Numai că în jocul cosmic tu ești minunea...

 

O minune în viața ta...