Noblețea unei sincerități gentile

Orice femeie ajunsă la un anumit nivel de maturitate presupune că un bărbat, aparent ajuns la același grad de maturitate ca și ea, ar trebui să știe ce așteptări are domnia sa de la el.

Doar că presupunerea domniei sale e complet irelevantă și total lipsită de fundament.

Oricărui bărbat cu o anume experiență de viață i se pare că știe exact ce a vrut să insinueze o anumită doamnă sau domnișoară într-o anumită conjunctură sau ipostază a vieții lui.

Și e perfect justificat: doar i se pare.

Nici ele și nici ei nu sunt abilitați a judeca gândurile, reacțiile, simțirile, așteptările, visurile sau strategiile celorlalți oricât de multă maturitate, înțelepciune sau experiență ar putea avea.

Unul din citatele mele preferate este cel al lui Erich Maria Remarque care spunea că ”Rațiunea îi este dată omului pentru a-şi putea da seama că nu-i serveşte la nimic”.

Perfect adevărat. Acesta e într-adevăr rostul rațiunii, aceasta e adevărata ei menire.

Nu servește la nimic să presupunem că știm ce a vrut celălalt de lângă noi să spună sau să facă într-o anumită conjunctură, pentru că îl vom judeca doar prin prisma gândurilor și din perspectiva rațiunii noastre.

Care gânduri? Acele gânduri care ne proiectează pe ecranul rațiunii filme ale unor situații sau evenimente similare, deja trăite de noi.

Doar că celelalte persoane peste ale căror intenții sau judecăți așezăm filtrul gândirii noastre s-ar putea să nu știe nici cu spatele despre ce e vorba în toate poveștile trăite de noi, pentru că ele au experimentat cu totul alte situații de viață decât cele prin care am trecut noi.

Și așa și unora și celorlalți ni se pare că știm exact tot ce ține de cei de lângă noi.

Dar nu știm. Doar ni se pare că știm?

O abordare corectă ar presupune multă deschidere și extrem de multă sinceritate.

Ar fi frumos și benefic să putem să ne întrebăm unii pe ceilalți despre ce anume am gândit, simțit sau așteptat unii de la alții  în anumite situații .

Și ar fi minunat să câștigăm libertatea de a răspunde cu sinceritate tot ce suntem întrebați de oricine și despre orice.

Da, cu sinceritate.

Dar cu o sinceritate gentilă, cu acea sinceritate care să țină cont și de sentimentele celorlalți.

Spusă cu brutalitate chiar și o declarație de dragoste poate să sperie.

Sinceritatea trebuie să aibă și ea o anumită delicatețe, o anume eleganță și o atare noblețe.

Până la urmă și sinceritatea are nevoie de o anumită atitudine spre a fi interpretată corect.

Ajunși la un anumit nivel de maturitate sau de experiență ar fi bine dacă am știi să renunțăm la rațiune în favoarea intuiției și la orgoliile inutile și lipsite de sens în favoarea sincerității.

Și ar fi de apreciat  dacă am putea avea mai multă încredere în capacitatea celorlați de accepta și adevărul nostru, exact așa cum cum este el: nud, corect, cinstit, expus elegant și așa cum se cuvine...