Evident...

Mă iubeşti fără motiv evident.
Ce rost ar avea să mă iubeşti
Cu un scop anume ori poate cu un altul?
Cu siguranță iubirea n-ar mai curge la fel între noi.

Ci telecomandată de hormonii
Care urcă şi rulează neîntrerupt
Filmulețe picante, fără sare şi piper la mansardă
Şi-ar pierde fluența simțirilor şi coerența trăirilor sincere...

Fără îndoială, mă iubeşti fără rațiune fără sens, degeaba.
Fără aşteptări, fără trădări, fără gelozii
Iluzii, îndoieli sau visuri neîmplinite, fără interese
Şi neîndoielnic fără măcar să-ți pese

Că încă e atât de clar şi de limpede
Că mă iubeşti de-atâta amar de vreme
Fără să ai un cât de mic motiv...
Evident...
Ori poate, vreun scop anume...