sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Nu am minte, Doamne!


Nu am discernământ, nu am judecată, nu am imaginație.

Nu pot integra tot ce se întâmplă în jurul meu, nu pot pricepe și nu știu înțelege mai nimic, mai tot...

Am doar inimă, Doamne, ca să mă ascund în ea și să vorbesc cu Tine.

Să-ți spun că aș vrea să pot sorbi toată suferința lumii într-un sărut, pe care să-l închid undeva, pe vecie...

Așa aș vrea... Dac-aș putea...

Ai milă, Doamne și mântuie-i pe toți cei care astăzi se prezintă în fața Ta!

Offf!!!

Fie Lumina Ta peste noi toți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu