Aşa arată lumea în care trăim!
E frumoasă, e încăpătoare, are tot ce ne trebuie şi aşteaptă s-o privim, s-o admirăm, s-o experimentăm, s-o trăim.
În schimb noi alegem s-o imaginăm, s-o regizăm sau să închipuim scenarii.
Ne încuiem în mansarda închipuirilor ca să imaginăm scene de groază dincolo de situațiile existente.
Niciodată nu ne pare suficientă lumea aşa cum e.
Întotdeauna mai simțim nevoia unei figuri de stil care s-o eticheteze.
Lumea nu are nevoie de hiperbole, de parabole, de comparații, epitete sau metafore.
Lumea e o metaforă - o metaforă a existenței, pe care noi cei mulți suntem lăsați s-o experimentăm.
Suntem lăsați să fim, pe rând, toate celelalte figuri de stil care să se manifeste înspre cunoaştere.
Deci noi şi lumea împreună formăm poezia existenței rostită pe Pământ prin viețile noastre.
La început a fost... Cuvântul...
Iar noi ne îndreptăm mereu spre... început...
Mulțumesc Doamne pentru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu