Noi femeile putem ierta orice.
Putem ierta, uita, omite.
Putem să nu băgăm de seamă multe, foarte multe, mult prea multe.
Nu e foarte dificil să ne facem că nu observăm bădărănia, lipsa de tact, avansurile deplasate.
Putem înțelege că bărbații uită să ne felicite cu prilejul unor ocazii speciale, nu țin minte numele prietenilor copiilor lor, nicio zi de naştere, sau orice dată dacă nu e una din manualul de istorie.
Deh, aşa-s ei! Nu dau importanță la lucrurile inutile, consumatoare fără rost de timp, de bani, sau de energie prețioasă ce poate fi investită în lucruri mai serioase.
Îi credem, înțelegem şi suntem în asentiment cu domnii, impresionate de chinul lor nejustificat atunci cand se apropie venirea primăverii.
Probabil că ar fi mai indicat ca acest anotimp să aterizeze direct în paturile oamenilor, în loc să apară în calendare sau în inimile doritoare de proaspăt, reavăn şi frumos ale cine ştie cui.
Sunt numeroase cazurile când noi, doamnele, suntem nevoite ca benevol să mimăm prostia.
Şi "adorăm" să o facem pe toantele ca să lăsăm impresia că n-am priceput aluziile de prost gust sau deşănțate ale unor deosebiți care recurg la cele mai penibile şi mai jenante arme de seducție masculine.
În concluzie putem pricepe misoginismul, lipsa de scrupule, aroganțele, orgoliile, grosolăniile, frustrările, toanele şi metehnele tuturor domnilor din viețile noastre.
Putem ignora orice, oricât, oricum... şi aproape oricui.
Ca până la urmă să sfârşim prin a-i ignora complet până şi pe ei, pe domni.
În definitiv, nu e decât o chestiune de exercițiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu