Preaplin

Îmi ședeai închis pe-o tâmplă,

Intins într-o râlă pe-o coastă,

Fără să-ți pese de iubirea ta,

Ori de durerea mea în cot,

Ce pica exact în mijlocul capului

Gurii lumii, care nu se mai sătura

De mâncat din ciupercile otrăvitoare,

Sădite cu drag la umbra răutăților

Neconsumate la timp, ori din vreme

Apărute la umbra inimilor îngrășate

Cu veninul mușcăturilor de limbi

Prea ascuțite și prea ascunse,

Aflate în prelungirea minților

Însetate de clevetiri, de bârfe și de urât.

Stăteai tolănit lasciv pe fruntea mea

Albind consecvent o tâmplă,

Sătulă până peste cap de trândăveala

Gândurilor tale … de sus, de dincolo de creștet

Până jos adânc, foarte departe la mine… 
Pe suflet…