Unii la alții
Ca nişte vârfuri
De iceberg
Gândind că
Asta-i tot.
Ori negândind,
Şi arărând cu degetul
Când ne pare
Că vârful nostru
E mai înalt,
Deşi e doar o
Iluzie a apropierii,
Sau a ataşamentului
Pe care îl avem noi
Față de noi înşine.
Ne privim
Unii pe alții,
Neînțelegând
Că partea importantă,
Acea parte
Care rămâne
Mereu nevăzută,
E mereu ascunsă
Privirilor noastre,
Fiindcă nu ştim
Să descoperim
Ori să vedem
Mai întâi
Cum arată
Partea nemişcată
Şi nedezvăluită..
Ce stă în adâncurile
Dinspre etern...
Ale ființelor
Pe care le numim
Noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu