Blog apărut din nevoia lacrimilor de a-și găsi un rost, a bucuriilor de a căpăta un sens, a dorurilor de a nimeri o cale și a emoțiilor bune sau rele de a se transforma în ceva ce pare să nu rănească pe nimeni.
marți, 19 aprilie 2016
Acu o primăvară
Primăverii trecute
I-am rămas datoare
Un zâmbet.
Ea în schimb,
Mi-a rămas restanță
Un sărut de adio,
Scris prin toate ierburile
Romanelor de dragoste
Fără cap, fără coadă,
Doar cu apus
Şi fără... răsărit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu