Utopie e ca lumea să trăiască în pace şi linişte

Poate că cea smintită sunt eu
Utopie e ca lumea să trăiască în pace şi linişte.
Şi asta fiindcă lumea nu a învățat să-şi ridice vibrația trăirilor până la nivelul inimii.
E încă la capitolul luptă pentru putere şi supremație.
Nu e în stare ca de mii şi mii de ani să-şi depăşeasca instinctele primare.
Nu e capabilă să urce pe un alt nivel de înțelegere şi bate pasul pe loc.
Până când, Doamne, vei îngădui toate acestea?
Până când vei lăsa omul să trăiască cu ce are pe masă şi sub masă şi să creadă că asta e tot?
Până când ne vei lăsa să credem că suntem cineva şi fără tine, ori că e nevoie să ne batem şi să ne scoatem ochii unii altora în numele sau pentru numele Tău?
Până când, Doamne?
Până când?
Astăzi aleg să mă rog pentru omenirea din care fac parte şi eu.
Să-i dăruiesc fiecărui om de pe planetă un gând de iubire.
Fiecărui rătăcit un gând despre Dumnezeu. Fiecărui necăjit şi fiecărui flămând un gând de alinare.
Şi poate că voi putea face şi ceva mai mult... Dumnezeu ştie...