Dincolo de cuvinte

Închizi pleoapele și atingi Lumina Lumii cu ochii inimii, ce trage clopotele iubirilor la tine în piept.

Cu sufletul conectat la inima Universului, nu mulțumești cu cuvinte, ci cu tăceri.

În inima ta găsești întotdeauna necuvintele potrivite, dintr-un alfabet prezent și absent concomitent, în sufletul tău.

E alfabetul unei limbi fără litere, atotînțelese și atotcunoscute, care cuprinde toate necuvintele firii și nefirii Universului.

O limbă negândită, nevorbită, care cuprinde toată cunoașterea lumii.

Ea te ajută să poți mulțumi direct din inimă oricând, oriunde și în orice împrejurare tăcând.

Acum, ție, încotro ți-e orientată atenția?

Recunoștința o manifești când?