E toamna si e duminica. O zi molateca de doua ori.
Lumea trece linistita pe strazi... Doar mersul le e linistit, privirea le e grea si buzele crispate spun cu totul altceva despre sufletul, mintea si inima lor.
O pala de vant imi zburleste buclele, o raza de soare imi face sa-mi straluceasca privirea a chihlimbar, iar sunetul clopotelor imi curata inima si-mi aduce zambetul pe buze.
Iti simt caldura mainii pana in inima si mi-e bine.
Zambesc.
Oamenii trec pe langa noi incet, ingandurat, cu privirile ratacite de ca si cum faptul ca e duminica si ca e cald n-ar insemna nimic, de ca si cum ar fi putin lucru sa te poti bucura de o asemenea zi aurie, calda, stralucitoare. Le zambesc, dar zambetul meu trece dincolo de ei si rataceste in aer aiurea...alergand dupa o frunza ce a decis sa se avante pentru singurul si ultimul ei zbor...
Trecem pe langa florareasa de pe colt - vinde flori pentru inceputul scolii.
O bunicuta iese de la biserica. Are ochii de culoarea cerului si liniste in priviri. Se opreste langa miile de flori sa le admire. Cineva ii spune: ”Ce flori frumoase!” Raspunsul ei: ”Da, dar si banii sunt buni” mi-a cazut greu in timpane si in suflet...
Iau repede cel mai frumos trandafir rosu si i-l ofer cu drag, zambind...
Ea imi primeste zambetul si-mi trimite altul, multumindu-mi... Ea imi vede zambetul... Sunt fericita!
E duminica!
E toamna, e duminica si lacrimi calde imi uda obrajii...de fericire...
De atat de multa fericire!!!
Oana Denis Rotariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu