E nevoie de o experiență cutremurătoare ca să-i
acordăm lui Dumnezeu atenția cuvenită în călătoria noastră.
Uneori, chiar și atunci această noțiune intră
în aria noastră de interes numai pentru puțin timp, doar până când ne vedem săriți de partea cealaltă a
pârleazului.
După aceea ne putem vedea, liniștit, în continuare, de
ignoranța în care ne bălăcărim.
Pentru majoritatea dintre noi Dumnezeu e
perceput ca un soi de Duh, de Zână Bună sau de Bunicuț.
EL apare numai atunci când Îl chemăm pentru a ne duce la îndeplinire dorințele când ne
aflăm la ananghie.
În rest n-avem nevoie de Dumnezeu, fiindcă ne
simțim și ne comportăm de ca și cum am fi noi înșine mici dumnezei, fără niciun Dumnezeu, pe
Pământ.
Nu desprea asta e călătoria noastră pământeană.
Ideea e să fim una cu Dumnezeu...
Să trăim prin și cu Dumnezeu...
Să ne unim cu Dumnezeu și împreună cu El să ne trăim în smerenie
dumnezeirea...
Împreună cu Dumnezeu să fim MIRACOLUL ce
prin și cu El ni se întâmplă...
Ideea e ca fiecare respirație să ne aducă cu sine dumnezeirea...
Și odată cu ea... să primim în spațiul de curat al inimii noastre ... Conștiința de a fi...
Mulțumesc Doamne pentru toate!
Oana Denis Rotariu,
25.09.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu