Țin minte

Din copilărie
Țin minte
Libertatea de pe
Buzele și tălpile ei,
Sentimentul de acasă
De la sânul mamei
Lungimea fără de timp
A zilelelor și
Distanțele fără de spațiu
Ale acoperișurilor
Lumii.

Din adolescență
Țin minte gustul
Primului sărut,
Cel dulce-amar al rănilor
Sufletului meu pălmuit
Din toate direcțiile
Și toate dimensiunile
Translatate de peste tot,
De oricine și de oriunde
La mine în piept.

Din viața de adult
Țin minte
Sentimentul unui
Preaplin de înalt
Sau de adânc de fericire
Și gustul lacrimilor
De bucurie stoarse
Dintr-o strângere de deget
Din pumnul unui omuleț
Venit pe Pământ din
Măruntaiele Universului
Prin măruntaiele mele.

Printre toate astea
Mai țin minte mirosuri,
Gusturi, senzații, stări...
Multe stări...
Emoțiile și durerile,
Sufocante și neterminate,
Nu le mai țin minte.
Sunt puse la păstrare
În sipetul cu bucurii
Și dureri de nesuportat
Ale subconștientului.

De acolo
Mai scot la iveală
Din când în când
Câte una,
O disec în patru
Ori de câte ori e nevoie
Ca s-o pot digera,
O transform într-o stare,
Un miros sau un gust,
Iar dacă nu reușesc
O trec din nou prin mine
Ca să o simt deplin
Și până la capăt
Si mai apoi s-o uit...

Fiindcă nu se cade
Să încarc memoria
Universului
Cu asemenea nenorociri
De ne-simțiri ori...
De țineri de minte...

Oana Denis Rotariu
20.12.2016