O definiție săracăcioasă spune că bunătatea este o calitate, o însușire, o înclinare spre bunăvoință, spre milă, spre bunețe, spre blândețe.
Bunătatea e mai mult decât o calitate, e un har.
O podoabă cu care grația divină a înnobilat ființa trecătoare prin lume.
Bunătatea e apa din ulciorul care-i satură pe cei lipsiți de trufie, de închipuire, de vanitate.
E balsamul care vindecă, e acoperământul care bucură și înalță.
E fericirea unui suflet blajin, e compasiunea unei inimi fremătânde.
E acea tandrețe care atinge și tămăduiește, acea lacrimă plânsă alături de tânguiala unui suflet îndurerat.
E hohotul de râs al unui glas care trăiește bucuria alături de fericirea altcuiva.
E acea inconștiență sublimă a unei ființe încântate de măreția întregului Univers.
Bunătatea e un sentiment fără margini, fără rasă, fără religie, fără limite, mai presus de judecăți și de prejudecăți.
Bunătatea e blândețe. Acea blândețe suavă care te lasă să-l vezi pe Dumnezeu în ochii celui care o poartă în suflet ca pe o icoană.
E dovada vie a faptului că suntem bucățele de Dumnezeu așezate în calea desăvârșirii.
Nu e virtute, nu e calitate, nu e însușire, nu e îndurare, nu e milă, nu e dulceața graiului, nu e o dispozițiune morală, nu e tandrețe, nu e alint, nu e dărnicie...
E har care le adună pe toate și e peste toate acestea la un loc.
E esență de Dumnezeu picurată în suflet de om...
E Dumnezeul care privește prin ochii noștri către lumea noastră...
Oana Denis Rotariu
08.02.2015
O podoabă cu care grația divină a înnobilat ființa trecătoare prin lume.
Bunătatea e apa din ulciorul care-i satură pe cei lipsiți de trufie, de închipuire, de vanitate.
E balsamul care vindecă, e acoperământul care bucură și înalță.
E fericirea unui suflet blajin, e compasiunea unei inimi fremătânde.
E acea tandrețe care atinge și tămăduiește, acea lacrimă plânsă alături de tânguiala unui suflet îndurerat.
E hohotul de râs al unui glas care trăiește bucuria alături de fericirea altcuiva.
E acea inconștiență sublimă a unei ființe încântate de măreția întregului Univers.
Bunătatea e un sentiment fără margini, fără rasă, fără religie, fără limite, mai presus de judecăți și de prejudecăți.
Bunătatea e blândețe. Acea blândețe suavă care te lasă să-l vezi pe Dumnezeu în ochii celui care o poartă în suflet ca pe o icoană.
E dovada vie a faptului că suntem bucățele de Dumnezeu așezate în calea desăvârșirii.
Nu e virtute, nu e calitate, nu e însușire, nu e îndurare, nu e milă, nu e dulceața graiului, nu e o dispozițiune morală, nu e tandrețe, nu e alint, nu e dărnicie...
E har care le adună pe toate și e peste toate acestea la un loc.
E esență de Dumnezeu picurată în suflet de om...E Dumnezeul care privește prin ochii noștri către lumea noastră...
Oana Denis Rotariu
08.02.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu