Au mai rămas prin mine.
Țărmurile toate
S-au surpat, pe rând.
Marea bate și sparge
Porțile eternității,
Adâncu-i liniștit măsurând.
Pescărușii gândurilor
Alunecă la nesfârșit
După mine,
Luceferi înoată în abis
Zglobiu și profund.
Prin funduri de lume,
Într-un neant compromis
Amintirea ta lovește luna plină.
Cioburile ei îmi cad
La picioare sfios tremurând.
Nu te arunc în vid, deocamdată...
Nici astăzi, nici mâine
Și nici într-un timp efemer
Însemnând prea curând...
Monoton și mocnit
Arde statornic prin mine
Un suflet perpetuu
De tine.... flămând...
Oana Denis Rotariu
18.05.2017
18.05.2017 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu