Ce resurse şi ce potențial infinit de manifestare suntem în stare să accesăm!
Cât de neaşteptat şi inexplicabil putem reacționa, simți, iubi... fi...
Şi totuşi, încă de la bun început, n-avem disponibilitatea de a ierta cu uşurință.
Uneori nu suntem în stare să iertăm deloc.
Şi totuşi, de această iertare depinde sănătatea mentală, sufletească şi emoțională a întregii omeniri.
Dar noi nu suntem dispuşi să iertăm greşelile altora.
Pentru că sunt greşeli pe care noi nu le-am făcut niciodată.
Sau pentru că nouă ne pare că nu le-am putea face vreodată.
Sau pentru că le-am făcut şi noi, însă nouă ni se pare că am avut o justificare plauzibilă.
Sau pentru că nu le-am făcut dar am fi vrut să le facem şi n-am avut curaj.
Putem motiva, explica sau scuza ingenios lipsa noastră de toleranță.
Dar n-ajută la nimic.
Cel care rămâne captiv amărăciunii, ranchiunii este chiar cel care refuză să ierte.
Este cel care alege cu bună ştiință să târască după el sarcinile intoleranței, lipsei lui de înțelegere şi de iubire.
Este acel condamnat la penitență fără de sfârşit în captivitatea nefericirii.
Iartă, dacă poți, iar dacă nu poți roagă-te!
Roagă-te să poți ierta...până poți ierta...
Iar atunci când ierți iartă tot!
Tot şi până la capăt...
 |
| End of the Day {photo by: +♥ Card-Photo.com} At the end of the day, let there be no excuses, no explanations, no regrets. ― Steve Maraboli |
