Atragi, manifești și experimentezi zi de zi
ceea ce ești
Nu-mi plac despărțirile.
N-am învățat încă să nu mă atașez de oameni.
Probabil că nici nu vreau asta.
Mă gândesc că atâta timp cât am fost trimiși
aici pentru a fi oameni, una dintre lecțiile vieții ar putea fi aceea de a
încerca chiar să fim oameni cu adevărat.
Avem ocazia să învățăm condiția de om de la
fiecare dintre cei cu care interacționăm.
Și poate că n-ar fi rău ca atâta vreme cât
suntem pe aici să ne bucurăm cu adevărat de umanitatea noastră.
De când mă știu sunt fascinată de simplitate.
Consider că în simplitate se găsesc cantități
importante din energiile și frecvențele primordialiale, cele existente la baza
constituirii lumii în care trăim.
Tocmai din acest considerent, al fascinației
față de ineditul simplității, v-am povestit ieri despre chinezoaica Xiu
Tinquintin.
Nu v-am spus că ea știa foarte puțină engleză
și ne înțelegeam mai mult din semne și din sufletele de dincolo de priviri.
Astăzi se termină vacanța și a venit vremea să
mă despart de frumoasa chinezoaică.
Am apucat ca în cele nouă zile de când o
cunosc s-o îndrăgesc nespus.
De fapt am spus, dar numai în gând.
Zi de zi în timp ce îmi făcea masaj am gândit:
”Te iubesc, Xiu Tinquintin!”
Pentru că asta simțeam, pentru că merită,
pentru că este deosebită.
Ce o face deosebită? Felul ei de-a fi și de-a
relaționa cu oamenii printr-un limbaj ascuns, numit în cazul ei ”masaj”.
Un limbaj ”vorbit” direct din inimă, prin
mâinile și întreaga ei ființă.
Un limbaj de iubire sinceră, curată,
dezinteresată.
O iubire pentru întreaga omenire.
Pentru că fiecare persoană cu care
interacționa Xiu Tinquintin beneficia din partea acestei femei slăbuțe cu
zâmbet frumos, de multă delicatețe, atenție, considerație, compasiune și tandrețe.
Nu conta dacă persoana era tânără, bătrână,
grasă, slabă, ortodoxă, catolică, albă sau de altă culoare...
Oricine ar fi fost și oricum ar fi arătat ea
manifesta aceeași grijă caldă pentru fiecare.
Ai să-mi spui că din pricină că era contra
cost.
Am să-ți răspund că ceea ce făcea ea nu ținea numai
de bani.
Există o diferență între a face ceva mecanic,
corect, robotic și în a face ceva cu drag.
Am învățat în acest concediu compasiunea de la
o ființă sublimă, de care am prins tare drag.
Nu-mi plac despărțirile. Probabil că nici chinezoaicei
mele dragi nu-i plac.
A venit momentul despărțirii.
Ne-am privit amândouă cu stângăcie.
Eu i-am spus că e o ființă luminoasă și tare frumoasă.
Ea mi-a răspuns complet neașteptat, în
românește: ”TE IUBESC!”
I-am spus că și eu o iubesc.
Cu lacrimi în ochi ne-am îmbrățișat.
Ea a plecat pe plajă, fără să întoarcă capul,
iar eu am intrat repede în mare, ca s-o îmbogățesc cu lacrimile mele.
Și pentru a nu știu câta oară am priceput că ceea
ce gândești, spui, simți, manifești exact acel lucru îl primești.
Dar primești de mii și mii de ori mai încântător
decât ești în stare să dai.
Mie una aproape mi se face rușine că nu știu
sau pot să dau mai frumos și mai mult din ceea ce primesc.
Mulțumesc și mă rog zilnic ca măcar a mia
milioana parte din ce primesc să pot transmite cel puțin la fel de frumos, mai
departe.
Ca ceea ce transmit să aibă aceeași puritate,
simplitate și frumusețe ingenuă, brută, imaculată și neatinsă ca cea pe care o
primesc.
Aș vrea să știu că cei de dincolo de inima mea
pot simți la fel ca mine iubirea care curge peste tot în inima mea și înspre
ei.
 |
| Nei Pori, 27.06.2016 |
Mie mi-aș ține numai lacrimile de fericire sinceră,
de smerenie nedisimulată și gratitudine fără de sfârșit.
