duminică, 10 iulie 2016

Ne trezim în astă lume... dormind...

La un moment dat, pentru fiecare dintre noi alt moment dat, suntem trimiși să viețuim în astă lume.
Venim câte unul, pe rând, cuminți și frumoși.

Apoi, de teamă că cei din jur nu vor putea prețui miracolul care suntem, încet, încet ne transformăm și ne schimonosim în fel și formă ființele.
Dăm vina pe tiparele moștenite sau învățate, ori pe așteptările celor din jur... poate chiar pe smintelile noastre.
Dormim.
Iar somnul profund pe care ne-am obișnuit să-l hibernăm îl numim realitate, viață...

La un moment dat, pentru fiecare dintre noi alt moment dat, ne trezim.
Ne prindem cam cine suntem, cam de unde venim și cam încotro ne ducem.
Ne bucurăm, trăim și experimentăm orice cu recunoștință.
Nu mai dormim de-atunci.
Din când în când doar mai închidem ochii... Nu de tot...

www.card-photo.com


... Doar atât cât să ne odihnim visele...

Oana Denis Rotariu
10.07.2017

Doar zâmbete pe cale


Cum se face oare ca toti oamenii pe care-i intalnesc pe drumurile inimii mele zambesc?

Cum de sunt ei atat de radiosi si plini de viata?

Toate cararile pe care bantuie gandurile mele sunt imprejmuite de copaci plini de rod sau de flori...

Cerul e mereu frumos, chiar si atunci cand ploua.

In mine e mereu primavara... sau vara... sau toamna..sau iarna...

Sau un anotimp fara nume mereu inedit, mereu altul si totusi mereu acelasi anotimp indragostit de viata...

O lume de tihna, de lumina... unde tot ce vinzi, cumperi, imprumuti sau primesti se plateste cu un zambet ori cu un sarut...

Oare cum se face ca toti oamenii care vin in lumea mea au bagajele burdusite de zambete?


www.card-photo.com
Ce secret ilariant ascund ei in buzunarele atat de generoase ale fiintelor lor ? Oare?

vineri, 8 iulie 2016

Ai vrea mereu un cer cu soare-n suflet


Tu ești cel care aduce soarele în inima ta.
Gândurile, de cele mai multe ori, sunt păguboase.

Ele se inventează și se întrec unele pe celelalte și-ți fură atenția de la frumusețile și minunile  prezente în calea ta.

Toate și toți suntem minuni.

Și tot ce se întâmplă, de asemenea.

Totul e conceput să funcționeze după principii trainice, armonice și cu scopuri înalte.
De tine ține să aduci soarele pe cerul inimii tale.

Doar că tu dormi și nu bagi de seamă că te umpli neobosit de tină și mizerii, clevetind, gândind de rău, vorbind nimicuri și povestind despre alții fără rost.

Și alții fac la fel ... povestesc fel de fel de nimicuri...
Și despre tine...


Oprește-te!
Fă liniște și privește către Cer și înspre cel care ești!


Iar atunci când lumea se ține de povești, închină-te în fața lumii și-n fața celui care ești!

joi, 7 iulie 2016

Vară peste tot

Locuim tihnit
Între două orizonturi.
Dincolo
De marea întinsă
Din inima mea
E soarele
Ochilor tăi,
Atunci când privesc
Luminos,
Către liniștea
Întinderii tihnite
Din mine.
Vară...
Și-năuntru... și-nafară...
www.card-photo.com

duminică, 3 iulie 2016

Un îngeraș... pe nas



Duminică, zi liturgică...

Mergem la biserică. Bisericuța la care mergem noi e mică.
Mică spre foarte mică. Ca o corabie de mici dimensiuni alipită spitalului de contagioși.
N-am intrat, am răma afară. La fel ca și mulți alți oameni ascultam slujba de afară, de pe aleea ce unește biserica și secția de oncologie a spitalului judetean.   

Cam la jumătate de metru de mine apar trei copii. Două fetițe și-un băiețel. Băiatul era ceva mai mărișor.
Sunt îmbrăcați curat și frumos, ca de duminică. Au toți până în șase anișori. Știu pentru că i-am auzit vorbind unii cu alții.
Vorbesc în șoaptă. În timp ce vorbesc se mișcă încet-încet înspre mine.
Din când în când mă privesc drept în ochi.
Am grijă să le zâmbesc de fiecare dată, pentru a se simți în siguranță.

Tot vorbind ajung toți aproape lipiți de mine, de ziceai că-s ai mei. Le dau pace.

       Eu am patru ani, tu câți ai?
Se răspunde arătându-se degețelele ce reprezentau șase anișori.
       Dar tu?
       Cinci.
       Ai observat că se taie copacii?
       Da.
       Și-ai observat că pe crengile lor sunt cuiburi de păsărele?
       Da.
       Oare ciorile rămân în cuiburi?
Băiețelul cu o mină extrem de serioasă:
       De obicei da, acolo stau.
       Oare de ce se taie copacii?
       Pentru că noaptea ciorile ”cârâiesc” și oamenii nu se pot odihni.
       Da. Dar eu n-am auzit ciori cârâind noaptea.
       Nici eu.
       Știi, într-o seară, în timp ce dormeam am simțit un fâlfâit pe nas. Ghici ce era?
       Un țânțar?
Fetița care a pus întrebarea dă din cap că nu.
       O muscă?
Se răspunde negativ tot prin mișcările stânga-dreapta ale capului.
       O buburuză? (vine următorul răspuns la pachet cu o sclipire fericită în priviri)
Urmează același nu fără cuvinte.
       Un flurure?
       Nu.
       O buburuză? (insistă fetița mai mică).
       Nu... (suspans)... Un îngeraș.
Două perechi de priviri curate, fericite, uimite:
       Și l-ai văzuuut???
       Nuuuu. Cum să-l văd că dormeam? Nu l-am vazut, doar l-am simțit.
       Și cum arăta?
       Nu știu. A dormit un timp la mine pe vârful nasului și apoi a plecat în icoana lui.
       De ce?
       Nu știu.
       Am înțeles că și Iisus și îngerii sunt făpturi îngerești.
       Daaa? (șoptit)
       Da. Se spune așa într-un film ”Pilde” nu l-ai văzut?
       Nu.
       Eu da. Să-ți spun drept... mie mi-a fost un pic frică (tot șoptit).
       Haide să ne jucăm!
       Hai!
Și-au plecat în liniște, la joacă.

Lîngă mine a rămas un spațiu umplut doar de fâlfâit de aripi și zâmbete îngerești.

Liturghia continuă.
 
Foto: George Ziakas
Mulțumesc Doamne pentru toate!

Fără sentimente... doar iubire...

Să iubești fără sentimente.

Dincolo de ele.

Într-un spațiu liber de atașamente, de gânduri, de trăiri.

Să trăiești și să iubești până iubirea devine o stare prelungă, dincolo de ideea de iubire.

Și de-acolo, din aceea stare de nesentiment și de negândire... să iubești.

Tot.

Pe negândite și pe nesimțite.

O iubire atotcuprinzătoare... fără sentimente...

O iubire Lumină...

Lumină-Iubire...

Atât...

Ce dimineață frumoasă..."Te iubesc!"

Bună dimineața, Doamne!
Cum? La tine nu e dimineață?
Nici prânz, nici seară și niciun anotimp?
La noi este.
Ai avut Tu grijă să ni le dai, de aia te salut mereu, zi de zi, în fel și chip.
Cum? De ce cred că ne-ai dat nouă mai multe anotimpuri și zile și nopți și dimineți și seri?
Ce frumos vorbești Tu cu mine, Doamne! Și ce frumos mă întrebi!
Pentru că...
Știi, Doamne, eu am să răspund. Dar Tu să nu te superi pe mine pentru îndrăzneala de a-mi da cu părerea. Tu știi că eu sunt doar un om mic și neștiutor, iar oamenii nu știu gândi ca Tine...
Tu ne-ai dat toate Doamne spre a ne fi de învățătură.
Spre a vedea că toate sunt la fel și toate se transformă.
Spre a observa că deși în viață închidem continuu cercuri, mereu ajungem în alt loc.
Fiindcă suntem continuu aceeași și mereu altfel.
Tu ne-ai dat TOTUL Doamne, inclusiv pe Tine și pe noi, spre a vedea că Tu ești TOTUL și noi suntem ai tăi.
Pentru că...

Bună dimineața, Doamne!
Ce frumoasă dimineață avem azi!


Te iubesc!

vineri, 1 iulie 2016

Omul are nevoie să creadă în miracole

El are nevoie să creadă în vise, are nevoie de iluzii ca să poată visa.
Omul are nevoie de vis ca să ajungă la realitate... la adevăr.
Și are nevoie de visare ca să atingă înaltul din el.
El are nevoie să zboare printre cele mai înalte trăiri ale sale ca să ajungă la iubire.
Iar mai apoi prin iubire să ajungă înapoi, la el însuși.

Omul are nevoie de vis ca să poată recunoaște iluzia atunci când se trezește.

Ca să simtă magia vieții în fiecare clipă trăită, are nevoie de ineditul și necunoscutul momentului care vine.

Pentru a fi fericit, omul are nevoie de mirarea fiecărei secunde.

www.card-photo.com

Ca nedumerirea ei să repornească clipă de clipă pendulul dorului și a setei de viață, de Existență, de... nemurire...

Bătaie de inimă cu bătaie de inimă...

Unu... doi... unu... doi...

”Norocul și-l mai face și omul.”

Sau: ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă.”

CORECT!
Nimic nu se face fără muncă asiduă.
Pe Pământ, ca și în Cer, totul are o plată.
Fiecare vede viața în funcție de educația primită și de propriile convingeri moștenite sau dobândite.
Dar la fiecare pas făcut înspre evoluție suntem pândiți de fel și fel de capcane.
În orice moment putem cădea pradă orgoliilor, infatuării sau egoului crescut, care vine la pachet cu rezultatele meritorii obținute în urma eforturilor noastre susținute.
E mare lucru să poți evolua trupeste, intelectual, sufleteste și spiritual și să rămâi smerit, cu bun simț și să nu uiți de omenie.
În general câștigi una, pierzi alta.
Câștigi faimă, respect și o crescută stimă de sine, pierzi smerenie, umilință, compasiune...

Dar ce bine că Dumnezeu, în imensa-i gratitudine și de dragul echilibrului, are grijă ca suma câștigurilor și pierderilor fiecăruia să rămână mereu constantă!
Prin lecțiile de viață, prin oamenii scoși  pe cale, fiecăruia i se dă șansa de a înțelege care e rostul lui în asta lume.
În fiecare moment putem accesa o trapă spre Conștiență, spre trezire din capcana egotică ce ne ține captivi.
Putem să ajungem clipă de clipă la Adevăr.

Nu e nevoie să ne dăm mai întâi ochii peste cap pentru a putea privi cu cei ai sufletului.
Nu e nevoie să ne suim pe soclurile infatuării noastre spre a vedea mai bine, de sus, lumea.
Fiindcă nu știu dacă te-ai prins, dar în lumea ta iluzorie tu ești mereu cu un cap mai sus decât restul omenirii.
Ideea e să te detronezi, ca să poți înțelege și vedea corect lucrurile.
Ca să poți pricepe care-ți sunt cu adevărat nevoile și care e de fapt rostul și menirea ta pe Pământ.

Dezbracă-te de infatuare, de aroganțe, de răutate, de răutăți gratuite, de frustrări și invidii.
De cel care-ți închipui că ești și de toate rolurile pe care le joci cu atâta conștiinciozitate.
În fața lui Dumnezeu n-am avut, n-avem și nici nu vom avea vreodată funcții, avuții, titluri și titulaturi de orice fel.

Rămâi doar tu și fii bun!
Fă-te bun!
Bunătatea n-a rănit niciodată pe nimeni.


Învață toleranța, umilința, smerenia și acceptarea a tot și a toate!


Fiindcă oricare om, oricât îți pare ție de bun sau de rău, este iubit de Dumnezeu exact așa cum este.
Fiecare ființă are un rost pe Pământ, o menire și un loc al ei sub Soare.
Și oricât ai putea crede că ești tu de învățat sau de merituos, doar oamenii simpli și curați sufletește te învață iubirea adevărată, compasiunea și smerenia.
Doar copiii și acei amărâți pe care îi privești fugar, fiindcă nu sunt de nasul tău te învață calea către tine.

De fapt și de drept tu ești cel care nu ești de nasul lor.

Și dacă nu cobori din înaltul cerului pretențiilor închipuirilor tale acolo vei și rămâne.

Adăugați o legendă


Cu un nas mai sus într-o lume fără rost...


Vei rămâne mic și prost...