Vremurile pe care le trăim sunt încercate şi le resimțim greu.
Ele se vor un salt înspre evoluția conştiinței, înspre cunoaştere.
Dar mai întâi şi înainte de toate trebuie să ne recunoaştem pe noi prin El.
Şi El a venit şi a luat asupra Lui păcatele lumii.
Dar omenirea a avut grijă să facă altele la loc. Toți am contribuit la acest lucru.
Timpul nu există, e creat de mintea noastră.
Timpul e mereu acum, mereu astăzi.
Iar acum e timpul sa ne iertăm unii pe alții şi pe noi până-n străfundul moşilor şi strămoşilor ce dăinuiesc prin noi.
Apoi e timpul să ne împodobim cu lumină, să deschidem uşa inimii,
poarta sufletului şi să aşteptăm cuminți şi cu bucurie venirea Lui pe
Pământ.
Hristos nu se închipuie, Hristos se trăieşte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu