Într-o seară am învățat să prețuim tăcerile dintre noi

Să stăm degeaba cu folos...

Să respirăm acelaşi aer doar iubindu-ne.

Era seara când am învățat să nu mai obosim Universul cu larma însuflețirilor noastre.

O seară ca oricare alta: albastră, senină şi cu stele...

Şi cu mii de luminițe în ochi.

Luminițe care ne-au îmbrăcat chipurile cu zâmbete, iar sufletele cu vise despre iubire...

Într-o seară am învățat să punem preț... pe lumina din noi...

Şi-aşa am luminat toți întunericii minților noastre prea obosite de frici şi gânduri...

Noapte bună, iubire!