Nu sunt scriitoare

Scriu de dragul scrisului, care pare că simte o nevoie acută de a se manifesta prin mine.
De aceea scriu neforțat, nechinuit, fluid şi direct din suflet...
Nu scriu de dragul popularității, deşi bănuiesc că aş putea s-o fac,  fiindcă-mi pare simplu, dar cine ştie?
Nici trist pentru că nu sunt veselă, ori nostalgic fiindcă sunt nefericită.
Nu simt nevoia de pamflet, fiindcă am parte de suficient în viața de zi cu zi şi pe săturate.
Îmi pare că scrisul e o nevoie a nostalgicului, al melancolicului, al romantismului desuet de a se manifesta prin mine, de a-mi întregi sensibilitatea, necesitate pe care o respect şi mă străduiesc s-o înțeleg.
În concluzie, nu scriu gândit ci spontan, dar gândesc ce scriu înainte de a pune slovele pe hârtie.
Şi nu le dau drumul din gânduri până nu le triez, unul câte unul, prin inima mea..

Totuşi, mai presus de toate scriu fiindcă am o datorie.

O promisiune facută Lui, că dacă-mi mai permite să mai fiu pe-aici o vreme,  să mă străduiesc să ajut oamenii să treacă peste suferință prin El, să încerc să alin sufletele...

Atâta tot... Nimic mai mult...

De aceea scrierile mele se citesc ori deloc, ori de mai multe ori fiecare...

Mulțumesc Doamne pentru toate!