Era dimineață. Nu era ceață, nu bătea nici vântul, deci am conchis că nu ajunsesei acolo din întâmplare, ci benevol.
Venisei pentru ea... Pentru inima mea...
Îți plăcea cum îți bate asurzitor prin timpanele emoțiilor care-ți alimentează simțurile cu carburant de iubit.
Mda... Nu mai auzisei așa ceva până atunci.
Nici nu trebuia. Ineditul face parte din picanteria cu care asezonez dragostea noastră. Știu că-ți place, e pe gustul tău...
Azi e soare în iubirea noastră.
Cerul ce se întinde de la fereastra ochilor mei până la pajiștea privirilor tale e senin. Niciun curcubeu nu-i deranjează puritatea azurie.
E lumină, e tihnă, e iubire... Sentimentele noastre se împletesc, nu vor să-și ia zborul... Au rămas înlănțuite unele în de altele, la sol...
Pare-se că aripilor tale le lipsea zborul... Alor mele ... dorul...
Cerului nu-i lipsea nimic... Absolut nimic...
Nici măcar norul...
Oana Denis Rotariu
25.03.2017
 |
| George Ziakas |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu