În intimitate, când suntem îndrăgostiți, când ne asigurăm că nu ne vede nimeni, ne permitem să gângurim, să ne alintăm, să ne prostim în fel și chip, să fim atât de jalnici, de patetici sau de siropoși pe cât dorim ori ne pică bine.
Și culmea e că ne pică bine de fiece dată. Fiindcă de fiecare dată ne pică bine cine ne e drag.
Fiecare reacționează în conformitate cu dușii de la mansardă și cu frustrările acumulate, care par a-și găsi o supapă de refulare...
De fapt, în intimitate, noi ne bucurăm de libertatea de a fi autentici și deblocăm una din cele mai importante energii primordiale, creatoare ale vieții...
Odată ce ne eliberăm de inhibiții departe de lumea dezlănțuită... putem ieși din nou în cotidian.
Și putem să facem din nou frumos și să fim iar atât de scorțoși pe cât ne închipuim noi că ar fi nevoie să fim ori că suntem.
Doar că niciodată nu e nevoie să fim altfel decât autentici și liberi.
Numai noi suntem cei care ne închipuim că e necesar să fim altfel și picăm în capcana ipocriziei, răutații și fățărniciei.
Fiindcă niciodată nu ne eliberăm complet, nu ne dăm voie să dezertăm din pușcăriile în care singuri ne ținem captivi și rămânem blocați în labirintul egotic al minții noastre, stând mereu la cheremul toanelor fără scrupule ale închipuirilor noastre.
Azi îmi dau un stop pentru a nu știu câta oară și mă declar acum și pentru totdeauna o veșnic îndrăgostită de viață. În plus declar solemn că voi avea neobrăzarea să fiu atât de siropoasă pe cât am chef, de fiecare dată...
Și te asigur că de data asta abuzul de zahăr nu-mi va cauza deloc...
Îmi mai rămân de rezolvat problema sării și a grăsimilor...
Îmi cer scuze, dar trebuie să închei aici! Trebuie să dau o fugă până la magazinul din colț să cumpăr Axion...
Oana Denis Rotariu
31.03.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu