Am citit pe undeva o afirmație care suna cam așa; ”Soacră nu devii, soacră te naști.”
Dincolo de doza de comic și sarcasm pe care o conține propoziția, există pe undeva pe acolo și ceva adevăr.
Nu știu care dintre cei care au copii pot spune cu mâna pe suflet că nu
suferă alături de aceștia și că ar prefera ca mai degrabă să sufere ei
în locul lor.
Dar din păcate, sau din fericire, acest lucru nu este posibil.
Fiindcă suferința și învață și înalță și mântuie.
Drept urmare suntem nevoiți ca fiecare dintre noi să privim spectacolul
vieților celor dragi nouă de pe margine și fără să intervenim.
De ce? Fiindcă nu e bine să ne băgăm în viața nimănui, nici măcar cu gândul de a-i face bine.
Atâta timp cât nu știm măcar ce e bine pentru viața noastră, de ce ne-am mai strădui să facem dezordine și în alte vieți?
Și totuși, când vine vorba de suflete pe care le-ai transportat cu
atâta grijă de dincolo pentru această călătorie, rațiunea pălește în
fața sentimentelor și parcă e tare greu să rămâi indiferent.
Câteodată e chiar imposibil...
Așa că fiecare e bine să fie avertizat încă de la bun început că: ”Soacră nu devii, soacră te naști.”
De oricare parte a baricadei te-ai afla la un moment dat, e bine să
reții că e recomandabil să fii cu ochii-n patru și să nu lași garda jos.
Mai pe scurt: AI GRIJĂ!
Fiindcă cu toată sinceritatea îți spun că sunt lucruri în viața asta pe care nu-mi place să le spun de două ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu