"Dacă cineva nu apreciază prezența ta, fă-l să simtă absența ta."

"Dacă cineva nu apreciază prezența ta, fă-l să simtă absența ta."

E una dintre cele mai deplasate remarci pe care am avut ocazia să le citesc.

Dacă cineva nu apreciază prezența ta, cu siguranță va aprecia absența ta.

Va fi încântat la maximum de alegerea ta de a ieşi din viața lui.

Va fi extraordinar de mulțumit că ai reuşit să-ți muți azimutul în altă direcție.

Va răsufla în sfârşit uşurat.

Va mulțumi pentru spațiul gol pe care l-ai lăsat în urmă, oricât de frumos parfumat sau de urât mirositor ar putea să fi fost.

Va putea în sfârşit să facă tot ce pofteşte, fără să-ți simtă respirația obositoare din ceafă.

Va putea să spună orice fără să fie nevoit să țină mereu seama de părerea ta.

Doar egoul tău umilit şi călcat în picioare va avea iluzia smintită că i-ar putea fi resimțită absența cumva.

Atunci când cineva nu-ți apreciază prezența e fiindcă pur şi simplu e incapabil să rezoneze cu ființa ta, e doar fiindcă sunteți pe două lungimi de undă diferite...

Dacă totuşi nu te poți obişnui cu ideea e suficient să schimbi frecvența, fără a umbla prea mult la decibeli.

Mai înțelept ar fi ca totuşi să nu te încăpățânezi atât de tare în a te face remarcat...

Ai putea economisi energie prețioasă pentru a face frumos în viața celor pentru care absența ta ar putea conta, ori ar putea într-un fel sau altul însemna într-adevăr...ceva...

Sau și mai bine și incomparabil mai înțelept ai putea face în așa fel încât să nu-ți mai bați capul cu asemenea preocupări... deloc...