O întrebare extrem
de frumoasă - poetică și interesantă în același timp.
Cum ar putea cineva
ține un suflet captiv în colivia propriului suflet?
E doar sminteala
arogantă a minții noastre obișnuită a sufla mereu în borșul aburind al egoului.
Nu ținem și nu
deținem pe nimeni și nimic. Doar ne pare că avem proprietăți de tot felul.
Sunt doar iluzii
create de mintea noastră deosebit de isteață, care e de părere că am deține ba
una, ba alta... ba pe unul, ba pe altul, ori pe una sau pe alta...
De fapt oricine e
în sufletul nostru e acolo pentru ca să trezească iubirea din noi, pentru ca noi să putem fi capabili să ne facem nouă înșine imensa favoare de a
iubi.
Iubirea e cadoul pe
care ni-l facem iubind...
Oricine poate alege
să facă parte sau nu din viața noastră, dar nimeni nu e capabil să aleagă să zăbovească
sau nu în lumile gândurilor noastre ori și mai bine, în lumea cu potențial
infinit a inimii noastre...
Noi nu avem dreptul
să legăm mental sau emoțional pe nimeni de sufletul nostru, de viața noastră...
de nimic...
Avem dreptul doar
să fim fericiți că iubim și să ne bucurăm de capriciile sorții de a reține
pentru câteva clipe stelare în ființele noastre... motive de iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu