”Poetul are datoria să spună ceea ce nimeni nu a mai auzit niciodată.”
Dar poeta? Care e datoria poetei?
Să amestece poezia printre aburii de deasupra oalei cu borș până își
aburește toate metaforele ca să stoarcă lacrimi, bucurii și emoții din inima ta?
Să-și înmoaie penița în glazura prăjiturii pufoase ca să-ți îndulcească
trecerea prin vreme, sau să bătătorească cărările pe unde calci, așa încât pașii tăi să nu ți se mai împiedice unul în de altul vreodată?
Ori poate să-și suflice mânecile rimelor și să-ți frământe simțirile ore-n șir, până la tine în piept prind a crește aripi, doine, muguri de dragoste sau se aprind fulgere, trăsnete sau iubiri?
”Poetul are datoria să scrie ce nu s-a mai scris niciodată.”
Dar poeta?
Poeta... cum ar putea ea să îndrăznească să concureze cu ceea ce nu s-a spus
ori nu s-a scris nicicând???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu