Obosită
Mi-am rezemat zâmbetul
De scara gândurilor tale
Priponită drept
Pe vântul iluziilor
Ce bătea aparent
Împotriva mersului
Firesc al pașilor,
De pe cărarea
Ce ducea înspre inima
Universului,
Care cumva părea să treacă
Și prin inima ta.
Încă caut să înțeleg
Și-acum ce pândeau
Gândurile tale acolo,
Sau aici, în fața fericirii mele?
Scara... încotro ducea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu